1. Samuel
capítulo 17
verso 1
Filistenii şi-au strîns oştile ca să facă război, şi s`au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
verso 2
Saul şi bărbaţii lui Israel s`au strîns şi ei; au tăbărît în Valea terebinţilor, şi s`au aşezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor.
verso 3
Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.
verso 4
Atunci a ieşit un om din tabăra Filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat, şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.
verso 5
Pe cap avea un coif de aramă, şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.
verso 6
Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor, şi o pavăză de aramă între umeri.
verso 7
Coada suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi ferul suliţei cîntărea şase sute de sicli de fer. Cel ce -i purta scutul mergea înaintea lui.
verso 8
Filisteanul s`a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le -a strigat: „Pentruce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sînt eu Filistean, şi nu sînteţi voi slujitorii lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea!
verso 9
Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă -l voi birui şi -l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.”
verso 10
Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el.”
verso 11
Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale Filisteanului, şi s`au înspăimîntat şi au fost cuprinşi de o mare frică.
verso 12
Şi David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt… fii. Pe vremea lui Saul el era bătrîn înaintat în vîrstă.
verso 13
Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui, cari porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, şi al treilea Şama.
verso 14
David era cel mai tînăr. Şi cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,
verso 15
David a plecat dela Saul şi s`a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.
verso 16
Filisteanul înainta dimineaţa şi seara, şi s`a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.
verso 17
Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grîu prăjit şi aceste zece pîni, şi aleargă în tabără la fraţii tăi;
verso 18
du şi aceste zece caşuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sînt bine, şi să-mi aduci veşti temeinice.
verso 19
Ei sînt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea terebinţilor, în război cu Filistenii.”
verso 20
David s`a sculat dis de dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi -a luat lucrurile, şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.
verso 21
Israel şi Filistenii s`au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.
verso 22
David a dat lucrurile pe cari le avea în mînile celui ce păzea calabalîcurile, şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
verso 23
Pe cînd vorbea cu ei, iată că Filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile Filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, şi David le -a auzit.
verso 24
La vederea acestui om toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, şi i -a apucat o mare frică.
verso 25
Fiecarea zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintînd? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă -l va omorî cineva, împăratul îl va umplea de bogăţii, îi va da de nevastă pe fiică-sa, şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.”
verso 26
David a zis oamenilor de lîngă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Isral? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?”
verso 27
Poporul, spunînd din nou aceleaşi lucruri, i -a zis: „Aşa şi aşa se va face aceluia care -l va omorî.”
verso 28
Eliab, fratele lui cel mai mare, care -l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s`a aprins de mînie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorît tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mîndria şi răutatea inimii. Te-ai pogorît ca să vezi lupta.”
verso 29
David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?”
verso 30
Şi s`a întors dela el ca să vorbească cu altul, şi i -a pus aceleaşi întrebări. Poporul i -a răspuns ca şi întîiaş dată.
verso 31
Cînd s`au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimes să -l caute.
verso 32
David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.”
verso 33
Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu Filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţa lui.”
verso 34
David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să -i ia o oaie din turmă,
verso 35
alergam după el, îl loveam, şi -i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, şi -l omoram.
verso 36
Aşa a doborît robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărît oştirea Dumnezeului celui viu.”
verso 37
David a mai zis: „Domnul, care m`a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”
verso 38
Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i -a pus pe cap un coif de aramă, şi l -a îmbrăcat cu o platoşă.
verso 39
David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, şi a vrut să meargă, căci nu încercase însă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sînt obicinuit cu ea.” Şi s`a desbrăcat de ea.
verso 40
Şi -a luat toiagul în mînă, şi -a ales din pîrău cinci pietre netede, şi le -a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului.
verso 41
Filisteanul s`a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care -i ducea scutul mergea înaintea lui.
verso 42
Filisteanul s`a uitat, şi cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă.
verso 43
Filisteanul a zis lui David: Ce! sînt cîne, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l -a blestemat pe dumnezeii lui,
verso 44
a adăogat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.”
verso 45
David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărît -o.
verso 46
Astăzi Domnul te va da în mînile mele, te voi doborî, şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberii Filstenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu.
verso 47
Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mîntueşte nici prin sabie nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mînile noastre.”
verso 48
Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului.
verso 49
Şi -a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat -o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt.
verso 50
Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul; l -a trîntit la pămînt şi l -a omorît, fără să aibă sabie în mînă.
verso 51
A alergat, s`a oprit lîngă Filistean, i -a luat sabia, pe care i -a scos -o din teacă, l -a omorît şi i -a tăiat capul. Filistenii, cînd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat -o la fugă.
verso 52
Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote, şi au pornit în urmărirea Filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim pînă la Gat şi pînă la Ecron.
verso 53
Şi copiii lui Israel s`au întors dela urmărirea Filistenilor, şi le-au jăfuit tabăra.
verso 54
David a luat capul Filisteanului şi l -a dus la Ierusalim, şi a pus armele Filisteanului în cortul său.
verso 55
Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva Filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui fiu este tînărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.”
verso 56
„Întreabă dar al cui fiu este tînărul acesta”, a zis împăratul.
verso 57
Şi cînd s`a întors David după ce omorîse pe Filistean, Abner l -a luat şi l -a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul Filisteanului.
verso 58
Saul i -a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sînt fiul robului tău Isai, Betleemitul.”
Libros
