Plângerile lui Ieremia
capítulo 3
verso 1
Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
verso 2
El m`a dus, m`a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
verso 3
Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
verso 4
Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
verso 5
A făcut zid împrejurul meu, şi m`a înconjurat cu otravă şi durere.
verso 6
Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
verso 7
M`a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m`a pus în lanţuri grele.
verso 8
Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
verso 9
Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
verso 10
Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într`un loc ascuns.
verso 11
Mi -a abătut căile, şi apoi s`a aruncat pe mine, şi m`a pustiit.
verso 12
Şi -a încordat arcul, şi m`a pus ţintă săgeţii Lui.
verso 13
În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
verso 14
Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
verso 15
M`a săturat de amărăciune, m`a îmbătat cu pelin.
verso 16
Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m`a acoperit cu cenuşă.
verso 17
Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
verso 18
Şi am zis: „S`a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.”
verso 19
„Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!”
verso 20
Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
verso 21
Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
verso 22
Bunătăţile Domnului nu s`au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
verso 23
ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
verso 24
„Domnul este partea mea de moştenire,” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
verso 25
Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
verso 26
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
verso 27
Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
verso 28
Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
verso 29
să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
verso 30
să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
verso 31
Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
verso 32
Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
verso 33
căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
verso 34
Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
verso 35
cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
verso 36
cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
verso 37
Cine a spus şi s`a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
verso 38
Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
verso 39
De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
verso 40
Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
verso 41
Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
verso 42
„Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”
verso 43
În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
verso 44
Te-ai învăluit într`un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
verso 45
Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
verso 46
Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
verso 47
De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
verso 48
Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
verso 49
Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
verso 50
pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
verso 51
Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
verso 52
Cei ce mă urăsc fără temei, m`au gonit ca pe o pasăre.
verso 53
Voiau să-mi nimicească viaţa într`o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
verso 54
Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sînt perdut!”
verso 55
Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
verso 56
Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.”
verso 57
În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!”
verso 58
Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
verso 59
Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
verso 60
Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
verso 61
Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
verso 62
cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
verso 63
Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
verso 64
Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
verso 65
Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
verso 66
Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!”
Libros
