Plângerile lui Ieremia

chapter 3


Chapters:

1 2 3 4 5


verse #1

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.


verse #2

El m`a dus, m`a mînat în întunerec, şi nu în lumină.


verse #3

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.


verse #4

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.


verse #5

A făcut zid împrejurul meu, şi m`a înconjurat cu otravă şi durere.


verse #6

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.


verse #7

M`a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m`a pus în lanţuri grele.


verse #8

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.


verse #9

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.


verse #10

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într`un loc ascuns.


verse #11

Mi -a abătut căile, şi apoi s`a aruncat pe mine, şi m`a pustiit.


verse #12

Şi -a încordat arcul, şi m`a pus ţintă săgeţii Lui.


verse #13

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.


verse #14

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.


verse #15

M`a săturat de amărăciune, m`a îmbătat cu pelin.


verse #16

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m`a acoperit cu cenuşă.


verse #17

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.


verse #18

Şi am zis: „S`a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.”


verse #19

„Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!”


verse #20

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.


verse #21

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:


verse #22

Bunătăţile Domnului nu s`au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,


verse #23

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!


verse #24

„Domnul este partea mea de moştenire,” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.


verse #25

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.


verse #26

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.


verse #27

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.


verse #28

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;


verse #29

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;


verse #30

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.


verse #31

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.


verse #32

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:


verse #33

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.


verse #34

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,


verse #35

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,


verse #36

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?


verse #37

Cine a spus şi s`a întîmplat ceva fără porunca Domnului?


verse #38

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?


verse #39

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!


verse #40

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.


verse #41

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:


verse #42

„Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!”


verse #43

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.


verse #44

Te-ai învăluit într`un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.


verse #45

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.


verse #46

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.


verse #47

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.


verse #48

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.


verse #49

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,


verse #50

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.


verse #51

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.


verse #52

Cei ce mă urăsc fără temei, m`au gonit ca pe o pasăre.


verse #53

Voiau să-mi nimicească viaţa într`o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.


verse #54

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sînt perdut!”


verse #55

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.


verse #56

Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.”


verse #57

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!”


verse #58

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!


verse #59

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.


verse #60

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.


verse #61

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,


verse #62

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.


verse #63

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.


verse #64

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!


verse #65

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!


verse #66

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!”

Chapters:


Books