Faptele apostolilor
16. fejezet
1. vers
În urmă, Pavel s`a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.
2. vers
Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.
3. vers
Pavel a vrut să -l ia cu el; şi, dupăce l -a luat, l -a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, cari erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.
4. vers
Pe cînd trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărîrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim.
5. vers
Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.
6. vers
Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
7. vers
Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le -a dat voie.
8. vers
Au trecut atunci prin Misia, şi s`au pogorît la Troa.
9. vers
Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i -a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!”
10. vers
După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
11. vers
Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12. vers
De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr`un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.
13. vers
În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.
14. vers
Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i -a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
15. vers
După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne -a rugat şi ne -a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămîneţi în casa mea.” Şi ne -a silit să intrăm.
16. vers
Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne -a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei.
17. vers
Roaba aceasta s`a luat după Pavel şi după noi, şi striga: „Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.”
18. vers
Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s`a întors, şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
19. vers
Cînd au văzut stăpînii roabei că s`a dus nădejdea cîştigului lor, au pus mîna pe Pavel şi pe Sila şi i-au tîrît în piaţă înaintea fruntaşilor.
20. vers
I-au dat pe mîna dregătorilor, şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sînt nişte Iudei,
21. vers
cari vestesc nişte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”
22. vers
Norodul s`a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să -i bată cu nuiele.
23. vers
După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să -i păzească bine.
24. vers
Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i -a aruncat în temniţa din lăuntru, şi le -a băgat picioarele în butuci.
25. vers
Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
26. vers
Deodată, s`a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s`au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s`au deschis toate uşile, şi s`au deslegat legăturile fiecăruia.
27. vers
Temnicerul s`a deşteptat; şi, cînd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
28. vers
Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi sîntem aici.”
29. vers
Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, şi, tremurînd de frică, s`a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
30. vers
i -a scos afară, şi le -a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?”
31. vers
Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.”
32. vers
Şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.
33. vers
Temnicerul i -a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le -a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34. vers
După ce i -a dus în casă, le -a pus masa, şi s`a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35. vers
Cînd s`a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”
36. vers
Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.”
37. vers
Dar Pavel le -a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!”
38. vers
Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s`au temut, cînd au auzit că sînt romani.
39. vers
Dregătorii au venit să -i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.
40. vers
Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.
Könyvek
