Faptele apostolilor
4. fejezet
1. vers
Pe cînd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,
2. vers
foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.
3. vers
Au pus mînile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă pînă a doua zi; căci se înserase.
4. vers
Însă mulţi din ceice auziseră cuvîntarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s`a ridicat aproape la cinci mii.
5. vers
A doua zi, mai marii norodului, bătrînii şi cărturarii s`au adunat împreună la Ierusalim,
6. vers
cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
7. vers
Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: „Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”
8. vers
Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le -a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrîni ai lui Israel!
9. vers
Fiindcă sîntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi sîntem întrebaţi cum a fost vindecat,
10. vers
s`o ştiţi toţi, şi s`o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L -a înviat din morţi.
11. vers
El este ,piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.`
12. vers
În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.”
13. vers
Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s`au mirat, întrucît ştiau că erau oameni necărturari şi de rînd; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
14. vers
Dar fiindcă vedeau lîngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
15. vers
Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s`au sfătuit între ei,
16. vers
şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s`a făcut o minune vădită, pe care n`o putem tăgădui.
17. vers
Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să -i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”
18. vers
Şi dupăce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.
19. vers
Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;
20. vers
căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”
21. vers
I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să -i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întîmplate.
22. vers
Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
23. vers
După ce li s`a dat drumul, ei s`au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrînii.
24. vers
Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: „Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele!
25. vers
Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ,Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte?
26. vers
Împăraţii pămîntului s`au răsculat, şi domnitorii s`au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.`
27. vers
În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s`au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,
28. vers
ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău.
29. vers
Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala,
30. vers
şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.”
31. vers
După ce s`au rugat ei, s`a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s`au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32. vers
Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte.
33. vers
Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.
34. vers
Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute,
35. vers
şi -l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
36. vers
Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru,
37. vers
a vîndut un ogor, pe care -l avea, a adus banii, şi i -a pus la picioarele apostolilor.
Könyvek
