Faptele apostolilor
5. fejezet
1. vers
Dar un om, numit Anania, a vîndut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,
2. vers
şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus -o la picioarele apostolilor.
3. vers
Petru i -a zis: „Anania, pentruce ţi -a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
4. vers
Dacă n`o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut -o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s`a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N`ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5. vers
Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi -a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi ceice ascultau aceste lucruri.
6. vers
Flăcăii s`au sculat, l`au învelit, l-au scos afară, şi l-au îngropat.
7. vers
Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întîmplase.
8. vers
Petru i -a zis: „Spune-mi, cu atît aţi vîndut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atîta.”
9. vers
Atunci Petru i -a zis: „Cum de v`aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celorce au îngropat pe bărbatul tău, sînt la uşă, şi te vor lua şi pe tine.”
10. vers
Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi -a dat sufletul. Cînd au intrat flăcăii, au găsit -o moartă; au scos -o afară, şi au îngropat -o lîngă bărbatul ei.
11. vers
O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
12. vers
Prin mînile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,
13. vers
şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.
14. vers
Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;
15. vers
pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.
16. vers
Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
17. vers
Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s`au sculat plini de pizmă,
18. vers
au pus mînile pe apostoli, şi i-au aruncat în temniţa de obşte.
19. vers
Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i -a scos afară, şi le -a zis:
20. vers
„Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.”
21. vers
Cînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineaţă în Templu, şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătrînimea fiilor lui Israel, şi au trimes la temniţă să aducă pe apostoli.
22. vers
Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S`au întors şi au spus astfel:
23. vers
„Temniţa am găsit -o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stînd în picioare la uşi; dar, cînd am deschis, n`am găsit pe nimeni înlăuntru.”
24. vers
Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întîmplări.
25. vers
Cineva a venit şi le -a spus: „Iată că oamenii, pe cari i-aţi băgat în temniţă, stau în Templu, şi învaţă pe norod.”
26. vers
Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.
27. vers
După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i -a întrebat astfel:
28. vers
„Nu v`am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sîngele acelui om.”
29. vers
Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!
30. vers
Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu -L pe lemn.
31. vers
Pe acest Isus, Dumnezeu L -a înălţat cu puterea Lui, şi L -a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
32. vers
Noi sîntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt, pe care L -a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
33. vers
Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să -i omoare.
34. vers
Dar un Fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s`a sculat în picioare în Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.
35. vers
Apoi le -a zis: „Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gînd să faceţi oamenilor acestora.
36. vers
Căci nu de mult s`a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s`au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorît, şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.
37. vers
După el s`a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a perit şi el, şi toţi cei ce -l urmaseră, au fost risipiţi.
38. vers
Şi acum, eu vă spun: ,Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi -i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici;
39. vers
dar dacă este dela Dumnezeu, n`o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.”
40. vers
Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să -i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.
41. vers
Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.
42. vers
Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
Könyvek
