Marcu
4. fejezet
1. vers
Isus a început iarăş să înveţe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S`a suit şi a şezut într`o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lîngă mare.
2. vers
Apoi a început să -i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le -o dădea, le spunea:
3. vers
Ascultaţi! Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
4. vers
Pe cînd sămăna, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: au venit păsările şi au mîncat -o.
5. vers
O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n`avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n`a dat de un pămînt adînc;
6. vers
dar, cînd a răsărit soarele, s`a pălit; şi, pentrucă n`avea rădăcină, s`a uscat.
7. vers
O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat -o, şi n`a dat roadă.
8. vers
O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.”
9. vers
Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.”
10. vers
Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.
11. vers
„Vouă,” le -a zis El, „v`a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde;
12. vers
pentruca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.”
13. vers
El le -a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?”
15. vers
Cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvîntul sămănat în ei.
16. vers
Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie;
17. vers
dar n`au rădăcină în ei, ci ţin pînă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
18. vers
Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul;
19. vers
dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi -l fac astfel neroditor.
20. vers
Alţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.”
21. vers
El le -a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniţă, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
22. vers
Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.
23. vers
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
24. vers
El le -a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.
25. vers
Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n`are, se va lua şi ce are.”
26. vers
El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînţa în pămînt;
27. vers
fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
28. vers
Pămîntul rodeşte singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;
29. vers
şi cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerişul.”
30. vers
El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?
31. vers
Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt;
32. vers
dar, după ce a fost sămănat, creşte şi se face mai mare decît toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”
33. vers
Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să -L priceapă.
34. vers
Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
35. vers
În aceeaş zi, seara, Isus le -a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”
36. vers
Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
37. vers
S`a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
38. vers
Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”
39. vers
El S`a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vîntul a stat, şi s`a făcut o linişte mare.
40. vers
Apoi le -a zis: „Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n`aveţi credinţă?”
41. vers
I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?”
Könyvek
