Marcu
5. fejezet
1. vers
Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
2. vers
Cînd a ieşit Isus din corabie, L -a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.
3. vers
Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să -l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4. vers
Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu -l putea domoli.
5. vers
Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.
6. vers
Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s`a închinat,
7. vers
şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
8. vers
Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”
9. vers
„Care-ţi este numele?” l -a întrebat Isus. „Numele meu este ,Legiune,` a răspuns el, „pentrucă sîntem mulţi.”
10. vers
Şi Îl ruga stăruitor să nu -i trimeată afară din ţinutul acela.
11. vers
Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.
12. vers
Şi dracii L-au rugat, şi au zis: „Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
13. vers
Isus le -a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s`a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s`au înecat în mare.
14. vers
Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s`a întîmplat.
15. vers
Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s`au spăimîntat.
16. vers
Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17. vers
Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
18. vers
Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să -l lase să rămînă cu El.
19. vers
Isus nu i -a dat voie, ci i -a zis: „Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi -a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.”
20. vers
El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce -i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
21. vers
După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s`a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.
22. vers
Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L -a văzut, fruntaşul s`a aruncat la picioarele Lui,
23. vers
şi I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.”
24. vers
Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi -L îmbulzea.
25. vers
Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.
26. vers
Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
27. vers
A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s`a atins de haina Lui.
28. vers
Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
29. vers
Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s`a tămăduit de boală.
30. vers
Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: „Cine s`a atins de hainele Mele?”
31. vers
Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: „Cine s`a atins de Mine?”
32. vers
El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33. vers
Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s`a aruncat la picioarele Lui, şi I -a spus tot adevărul.
34. vers
Dar Isus i -a zis: „Fiică, credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.”
35. vers
Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari -i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?”
36. vers
Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
37. vers
Şi n`a îngăduit nimănui să -L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38. vers
Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.
39. vers
A intrat înlăuntru, şi le -a zis: „Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n`a murit, ci doarme.”
40. vers
Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i -a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce -L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
41. vers
A apucat -o de mînă, şi i -a zis: „Talita cumi”, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!”
42. vers
Îndată fetiţa s`a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
43. vers
Isus le -a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.
Könyvek
