Marcu
10. fejezet
1. vers
Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s`au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăş să -i înveţe.
2. vers
Au venit la El Fariseii; şi, ca să -L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
3. vers
Drept răspuns, El le -a zis: „Ce v`a poruncit Moise?”
4. vers
„Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s`o lase.”
5. vers
Isus le -a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v`a scris Moise porunca aceasta.
6. vers
Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7. vers
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.
8. vers
Şi cei doi vor fi un singur trup.` Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.
9. vers
Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
10. vers
În casă, ucenicii L-au întrebat iarăş asupra celor de mai sus.
11. vers
El le -a zis: „Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
12. vers
şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.”
13. vers
I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau.
14. vers
Cînd a văzut Isus acest lucru, S`a mîniat, şi le -a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
15. vers
Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!”
16. vers
Apoi i -a luat în braţe, şi i -a binecuvîntat, punîndu-Şi mînile peste ei.
17. vers
Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L -a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?”
18. vers
„Pentruce Mă numeşti bun?” i -a zis Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
19. vers
Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
20. vers
El I -a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”
21. vers
Isus S`a uitat ţintă la el, l -a iubit, şi i -a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.”
22. vers
Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.
23. vers
Isus S`a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu ceice au avuţii!”
24. vers
Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis: „Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
25. vers
Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”
26. vers
Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mîntuit?”
27. vers
Isus S`a uitat ţintă la ei, şi le -a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putinţă la Dumnezeu.”
28. vers
Petru a început să -I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.”
29. vers
Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30. vers
şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa vecinică.
31. vers
Mulţi din cei dintîi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintîi.”
32. vers
Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau turburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăş la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile cari aveau să I se întîmple.
33. vers
„Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi -L vor da în mînile Neamurilor,
34. vers
cari îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi -L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.”
35. vers
Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.”
36. vers
El le -a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
37. vers
„Dă-ne,” I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stînga Ta, cînd vei fi îmbrăcat în slava Ta.”
38. vers
Isus le -a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să -l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”
39. vers
„Putem,” au zis ei. Şi Isus le -a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care -l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;
40. vers
dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s`o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru cari a fost pregătită.”
41. vers
Cei zece, cînd au auzit lucrul acesta, au început să se mînie pe Iacov şi pe Ioan.
42. vers
Isus i -a chemat la El, şi le -a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cîrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
43. vers
Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
44. vers
şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să fie robul tuturor.
45. vers
Căci Fiul omului n`a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”
46. vers
Au ajuns la Ierihon. Şi pe cînd ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lîngă drum, şi cerea de milă.
47. vers
El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
48. vers
Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
49. vers
Isus S`a oprit, şi a zis: „Chemaţi -l!” Au chemat pe orb, şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”
50. vers
Orbul şi -a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.
51. vers
Isus a luat cuvîntul, şi i -a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni,” I -a răspuns orbul, „să capăt vederea.”
52. vers
Şi Isus i -a zis: „Du-te, credinţa ta te -a mîntuit.” Îndată orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.
Könyvek
