Marcu
7. fejezet
1. vers
Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s`au adunat la Isus.
2. vers
Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. -
3. vers
Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.
4. vers
Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s`au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. -
5. vers
Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?”
6. vers
Isus le -a răspuns: „Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
7. vers
Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.`
8. vers
Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
9. vers
El le -a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
10. vers
Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.”
11. vers
Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, este ,Corban`, adică dat lui Dumnezeu, face bine;
12. vers
şi nu -l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
13. vers
Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
14. vers
În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le -a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.
15. vers
Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să -l poată spurca; dar ce iese din om, aceea -l spurcă.
16. vers
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
17. vers
Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.
18. vers
El le -a zis: „Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu -l poate spurca?
19. vers
Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.
20. vers
El le -a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
21. vers
Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
22. vers
furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
23. vers
Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.”
24. vers
Isus a plecat de acolo, şi S`a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într`o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n`a putut să rămînă ascuns.
25. vers
Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s`a aruncat la picioarele Lui.
26. vers
Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
27. vers
Isus i -a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s`o arunci la căţei.”
28. vers
„Da, Doamne”, I -a răspuns ea; „dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.”
29. vers
Atunci Isus i -a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.”
30. vers
Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.
31. vers
Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole.
32. vers
I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el.
33. vers
El l -a luat la o parte din norod, i -a pus degetele în urechi, şi i -a atins limba cu scuipatul Lui.
34. vers
Apoi, Şi -a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: „Efata”, adică: „Deschide-te!”
35. vers
Îndată, i s`au deschis urechile, i s`a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
36. vers
Isus le -a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
37. vers
Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”
Könyvek
