1 Corinteni

capitolul 15


Capitole:


versetul 1

Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v`am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas,


versetul 2

şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v`am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut.


versetul 3

V`am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;


versetul 4

că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;


versetul 5

şi că S`a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.


versetul 6

După aceea S`a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.


versetul 7

În urmă s`a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.


versetul 8

După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s`a arătat şi mie.


versetul 9

Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.


versetul 10

Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n`a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.


versetul 11

Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.


versetul 12

Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?


versetul 13

Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n`a înviat.


versetul 14

Şi dacă n`a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.


versetul 15

Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.


versetul 16

Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n`a înviat.


versetul 17

Şi dacă n`a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,


versetul 18

şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.


versetul 19

Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!


versetul 20

Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.


versetul 21

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.


versetul 22

Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;


versetul 23

dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.


versetul 24

În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.


versetul 25

Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.


versetul 26

Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.


versetul 27

Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui”. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul.


versetul 28

Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.


versetul 29

Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?


versetul 30

Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?


versetul 31

În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.


versetul 32

Dacă, vorbind în felul oamenilor, m`am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri”.


versetul 33

Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.


versetul 34

Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.


versetul 35

Dar va zice cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”


versetul 36

Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.


versetul 37

Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.


versetul 38

Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.


versetul 39

Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.


versetul 40

Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.


versetul 41

Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.


versetul 42

Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;


versetul 43

este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.


versetul 44

Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.


versetul 45

De aceea este scris: „Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.


versetul 46

Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.


versetul 47

Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.


versetul 48

Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.


versetul 49

Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.


versetul 50

Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.


versetul 51

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,


versetul 52

într`o clipă, într`o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.


versetul 53

Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.


versetul 54

Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.


versetul 55

Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”


versetul 56

Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.


versetul 57

Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!


versetul 58

De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

Capitole:


Cărți