2 Corinteni

capitolul 3


Capitole:


versetul 1

Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?


versetul 2

Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.


versetul 3

Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.


versetul 4

Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.


versetul 5

Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,


versetul 6

care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.


versetul 7

Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,


versetul 8

cum n`ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?


versetul 9

Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?


versetul 10

Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n`a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.


versetul 11

În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!


versetul 12

Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;


versetul 13

şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.


versetul 14

Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.


versetul 15

Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.


versetul 16

Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.


versetul 17

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.


versetul 18

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într`o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Capitole:


Cărți