2 Corinteni

Chapters:

1 2 3 4 5 6 …   ⇤ ← 3 → ⇥

verse #1

Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

verse #2

Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

verse #3

Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

verse #4

Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

verse #5

Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

verse #6

care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

verse #7

Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

verse #8

cum n`ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

verse #9

Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

verse #10

Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n`a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

verse #11

În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

verse #12

Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

verse #13

şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

verse #14

Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

verse #15

Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

verse #16

Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

verse #17

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

verse #18

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într`o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Chapters:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13