2. Samuel

capitolul 22


Capitole:


versetul 1

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.


versetul 2

El a zis: „Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.


versetul 3

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea… care mă mîntuieşte, turnul…… meu cel înalt şi scăparea… mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.


versetul 4

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.


versetul 5

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;


versetul 6

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.


versetul 7

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.


versetul 8

Atunci pămîntul s`a cutremurat şi s`a clătinat, temeliile cerului s`au mişcat şi s`au zguduit, pentrucă El Se mîniase.


versetul 9

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.


versetul 10

A plecat cerurile, şi S`a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.


versetul 11

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;


versetul 12

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.


versetul 13

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.


versetul 14

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;


versetul 15

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.


versetul 16

Fundul mării s`a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.


versetul 17

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m`a apucat, m`a scos din apele cele mari;


versetul 18

m`a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.


versetul 19

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,


versetul 20

El m`a scos la loc larg. El m`a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.


versetul 21

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;


versetul 22

căci am păzit căile Domnului, nu m`am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.


versetul 23

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m`am depărtat dela legile Lui.


versetul 24

Am fost fără vină înaintea Lui, m`am păzit de fărădelegea mea.


versetul 25

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.


versetul 26

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,


versetul 27

cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.


versetul 28

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.


versetul 29

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.


versetul 30

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.


versetul 31

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.


versetul 32

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?


versetul 33

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă….


versetul 34

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.


versetul 35

Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.


versetul 36

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.


versetul 37

Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.


versetul 38

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.


versetul 39

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.


versetul 40

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.


versetul 41

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.


versetul 42

Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!


versetul 43

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.


versetul 44

Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor… pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.


versetul 45

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.


versetul 46

Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.


versetul 47

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,


versetul 48

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,


versetul 49

şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.


versetul 50

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.


versetul 51

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei… lui, pentru totdeauna.”

Capitole:


Cărți