2. Samuel

chapter 22


Chapters:


verse #1

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.


verse #2

El a zis: „Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.


verse #3

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea… care mă mîntuieşte, turnul…… meu cel înalt şi scăparea… mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.


verse #4

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.


verse #5

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;


verse #6

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.


verse #7

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.


verse #8

Atunci pămîntul s`a cutremurat şi s`a clătinat, temeliile cerului s`au mişcat şi s`au zguduit, pentrucă El Se mîniase.


verse #9

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.


verse #10

A plecat cerurile, şi S`a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.


verse #11

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;


verse #12

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.


verse #13

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.


verse #14

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;


verse #15

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.


verse #16

Fundul mării s`a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.


verse #17

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m`a apucat, m`a scos din apele cele mari;


verse #18

m`a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.


verse #19

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,


verse #20

El m`a scos la loc larg. El m`a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.


verse #21

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;


verse #22

căci am păzit căile Domnului, nu m`am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.


verse #23

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m`am depărtat dela legile Lui.


verse #24

Am fost fără vină înaintea Lui, m`am păzit de fărădelegea mea.


verse #25

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.


verse #26

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,


verse #27

cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.


verse #28

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.


verse #29

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.


verse #30

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.


verse #31

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.


verse #32

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?


verse #33

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă….


verse #34

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.


verse #35

Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.


verse #36

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.


verse #37

Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.


verse #38

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.


verse #39

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.


verse #40

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.


verse #41

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.


verse #42

Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!


verse #43

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.


verse #44

Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor… pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.


verse #45

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.


verse #46

Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.


verse #47

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,


verse #48

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,


verse #49

şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.


verse #50

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.


verse #51

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei… lui, pentru totdeauna.”

Chapters:


Books