capitolul 9
Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S`a dus la marele preot,
şi i -a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi cît şi femei, să -i aducă legaţi la Ierusalim.
Pe drum, cînd s`a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.
El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care -i zicea: „Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?”
„Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într`un ţepuş.”
Tremurînd şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te,” i -a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”
Oamenii cari -l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
Saul s`a sculat dela pămînt; şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mîni, şi l-au dus în Damasc.
Trei zile n`a văzut, şi n`a mîncat, nici n`a băut nimic.
În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i -a zis într`o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne,” a răspuns el.
Şi Domnul i -a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă ,Dreaptă,` şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, şi punîndu-şi mînile peste el, ca să-şi capete iarăş vederea.”
„Doamne,” a răspuns Anania, „am auzit dela mulţi despre toate relele, pe cari le -a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi cari cheamă Numele Tău.
Dar Domnul i -a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;
şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”
Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S`a arătat pe drumul pe care veneai, m`a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfînt.”
Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi -a căpătat iarăş vederea. Apoi s`a sculat, şi a fost botezat.
După ce a mîncat, a prins iarăş putere. Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc.
Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
Toţi ceice -l ascultau, rămîneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Şi n`a venit el aici ca să -i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”
Totuş Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, cari locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
După cîtva timp, Iudeii s`au sfătuit să -l omoare;
şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să -l omoare.
Dar într`o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu -l jos într`o coşniţă.
Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
Atunci Barnaba l -a luat cu el, l -a dus la apostoli, şi le -a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i -a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să -l omoare.
Cînd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.
Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.
Pe cînd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s`a pogorît şi la ceice locuiau în Lida.
Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
„Enea,” i -a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.” Şi Enea s`a sculat îndată.
Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s`au întors la Domnul.
În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
În vremea aceea, s`a îmbolnăvit, şi a murit. Dupăce au scăldat -o, au pus -o într`o odaie de sus.
Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să -l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi.
Petru s`a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.
Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s`a rugat; apoi, s`a întors spre trup, şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor.
El i -a dat mîna, şi a ridicat -o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le -a pus -o înainte vie.
Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly