capitolul 11
Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. -
Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I -a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. -
Surorile au trimes la Isus să -i spună: „Doamne, iată că acela pe care -l iubeşti, este bolnav.”
Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.”
„Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?”
Isus a răspuns: „Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;
dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n`are lumina în el.”
După aceste vorbe, le -a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să -l trezesc din somn.”
Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
Atunci Isus le -a spus pe faţă: „Lazăr a murit.”
„Şi mă bucur că n`am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”
Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.
Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.
Cînd a auzit Marta că vine Isus, I -a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n`ar fi murit fratele meu!
Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.”
Isus i -a zis: „Fratele tău va învia.”
„Ştiu”, I -a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
Isus i -a zis: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
„Da, Doamne,” I -a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
Dupăce a spus aceste vorbe, s`a dus şi a chemat în taină pe soru-sa Maria, şi i -a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
Maria, cum a auzit, s`a sculat iute, şi s`a dus la El.
Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.
Iudeii, cari erau cu Maria în casă şi o mîngîiau, cînd au văzut -o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.”
Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L -a văzut, s`a aruncat la picioarele Lui, şi I -a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n`ar fi murit fratele meu.”
Isus, cînd a văzut -o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S`a înfiorat în duhul Lui, şi S`a tulburat.
Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne,” I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”
Isus plîngea.
Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!”
Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
Isus S`a înfiorat din nou în Sine, şi S`a dus la mormînt. Mormîntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
„Daţi piatra la o parte,” a zis Isus. Marta, sora mortului, I -a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
Isus i -a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M`ai ascultat.
Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M`ai trimes.”
Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le -a zis: „Deslegaţi -l, şi lăsaţi -l să meargă.”
Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
Dar unii din ei s`au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
Dacă -L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le -a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
Dar lucrul acesta nu l -a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într`un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
Din ziua aceea, au hotărît să -L omoare.
De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lîngă pustie, într`o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s`au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N`are să vină la praznic?”
Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să -L prindă. Maria Îi toarnă mir pe picioare.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly