capitolul 5
În ziua aceea, Debora a cîntat această cîntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
„Nişte căpetenii s`au pus în fruntea poporului în Israel, Şi poporul s`a arătat gata de luptă: Binecuvîntaţi pe Domnul!
Ascultaţi, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cînta, da, voi cînta Domnului, Voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Doamne, cînd ai ieşit din Seir, Cînd ai plecat din cîmpiile Edomului, Pămîntul s`a cutremurat, cerurile au picurat, Şi norii au turnat ape cu găleata;
Munţii s`au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s`a clătinat Domnului, Dumnezeului lui Israel”.
„Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strîmbe.
Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Pînă cînd m`am sculat eu, Debora, Pînă cînd m`am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
El îşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.
Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor cari s`au arătat gata să lupte. Binecuvîntaţi pe Domnul!
Voi, cari călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, cari şedeţi pe covoare, Şi voi, cari umblaţi pe drum, -cîntaţi!
Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cîrmuirii Sale în Israel. Atunci poporul Domnului s`a pogorît la porţi:
Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeste-te, trezeşte-te şi zi o cîntare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!
Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi -a dat biruinţa asupra celor viteji.
Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, Şi din Zabulon cîrmuitorii.
Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimes pe urma lui în vale. La pîraiele lui Ruben, Au fost mari hotărîri!
Pentruce ai rămas în mijlocul staulelor
Galaadul de dincolo de Iordan nu şi -a părăsit locuinţa. Pentruce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, Şi s`a odihnit în limanurile lui.
Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, Şi Neftali la fel, pe înălţimile din cîmpie.
Împăraţii au venit, s`au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N`au luat nicio pradă, nici argint.
Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,
Pîrîul Chison i -a luat, Pîrîul din vremile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-`n picioare pe viteji!
Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; Căci n`au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji”.
Binecuvîntată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să fie ea între femeile cari locuiesc în corturi!
El a cerut apă, şi ea i -a a dat lapte; În pahar împărătesc i -a adus unt.
Cu o mînă a luat ţăruşul, Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i -a despicat capul, I -a sfărîmat şi străpuns tîmpla.
El s`a ghemuit: a căzut şi s`a culcat la picioarele ei; S`a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s`a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera, şi strigă: „Pentruce zăboveşte carul lui să vină? Pentruce vin carăle lui aşa de încet?”
Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund, Şi ea îşi răspunde singură:
„Negreşit, au găsit pradă! Şi -o împărţesc: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine văpsite pentru Sisera; Pradă de haine văpsite cusute la gherghef, Două haine văpsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!”
Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce -L iubesc sînt ca soarele, cînd se arată în puterea lui”. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly