capitolul 10
Legea era doar o imagine neclară a lucrurilor bune ce urmau să vină. Ea nu este imaginea exactă a realității. Oamenii continuau să aducă jertfe, an după an, dar Legea nu i-ar fi putut face niciodată desăvârșiți.
Dacă Legea i-ar fi putut face pe oameni desăvârșiți, ar fi încetat aducerea de jertfe. Atunci cei care se închinau lui Dumnezeu ar fi fost curățați o dată pentru totdeauna și nu s-ar mai fi simțit vinovați pentru păcatele lor.
Dar aceste jertfe sunt o aducere aminte a păcatelor în fiecare an.
Pentru că nu este posibil ca sângele taurilor și al țapilor să curețe păcatele.
De aceea, când a intrat în lume, Cristos a spus:
„Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar, ci
Mi-ai pregătit un trup.
Animalele omorâte și arse pe altar
sau jertfele pentru păcat
nu au fost pe placul Tău.
Atunci am spus:
«Iată-Mă! Am venit să fac voia Ta,
Dumnezeule,
după cum este scris despre Mine
în cartea Legii.»“
(Psalmul 40.6–8)
Întâi, El a spus: „Tu nu ai dorit nici jertfe, nici dar, nici animale omorâte și arse pe altar, nici jertfe pentru păcat. Aceste lucruri nu erau pe placul Tău“ (deși erau cerute de Lege).
Apoi a spus: „Iată-Mă! Am venit să fac voia Ta.“ Astfel, Dumnezeu înlătură primul sistem de jertfe, pentru a-l aduce pe al doilea.
Cristos a făcut voia lui Dumnezeu. Prin această voie suntem sfințiți noi, și anume, prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.
În fiecare zi, fiecare preot își îndeplinește îndatoririle religioase. El aduce aceleași jertfe, iar și iar, dar aceste jertfe nu pot înlătura păcatele.
Însă Acest Preot a adus o singură jertfă pentru păcate, o dată pentru totdeauna, după care S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu.
Iar acum așteaptă până când dușmanii Săi vor fi puși sub picioarele Sale.
Printr-o singură jertfă, El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți prin ea.
Despre lucrul acesta depune mărturie și Duhul Sfânt, care, după ce spune:
„Acesta este legământul
pe care-l voi face cu poporul Meu
în zilele ce vor veni, zice Domnul:
Voi pune legile Mele în inima lor
și le voi scrie în mintea lor.“
(Ieremia 31.33)
adaugă:
„Le voi ierta păcatele și faptele lor rele.
Și nu Îmi voi mai aminti de ele.“
(Ieremia 31.34)
Când păcatele au fost iertate, nu mai este nevoie de o jertfă pentru păcat.
De aceea, fraților, avem îndrăzneala de a intra în Locul cel mai sfânt datorită sângelui lui Isus.
Putem intra pe o cale nouă și vie pe care Isus ne-a deschis-o prin perdea, adică prin trupul Său.
Și avem un Mare Preot care domnește peste Casa lui Dumnezeu.
Inimile noastre au fost curățate de sentimente de vină, iar trupurile noastre au fost spălate cu o apă curată. Să ne apropiem deci de Dumnezeu cu o inimă sinceră și cu deplină siguranță, datorită credinței noastre.
Să păstrăm cu perseverență speranța pe care o mărturisim, căci putem avea încredere că Dumnezeu Își va ține promisiunea.
Să ne gândim bine cum să ne încurajăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune!
Să nu renunțăm să ne adunăm împreună, așa cum fac unii, ci să ne încurajăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie!
Dacă noi hotărâm să continuăm să păcătuim, după ce am cunoscut adevărul, atunci nu mai există nici o jertfă care să ne curețe de păcate.
Dacă noi continuăm să păcătuim, nu ne rămâne decât așteptarea plină de teamă a judecății și a focului violent care îi va arde pe toți cei răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu.
Orice om care nu respectă Legea lui Moise este omorât fără milă, pe baza mărturiei aduse de doi sau trei martori.
Pedeapsa pe care o merită cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu este cu mult mai mare. El a profanat sângele legământului care l-a sfințit, a insultat Duhul harului lui Dumnezeu!
Noi Îl cunoaștem pe Cel ce a spus: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti.“ El a mai spus: „Domnul va judeca poporul Său.“
Este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
Amintiți-vă de zilele de la început, când, după ce ați primit lumina, ați îndurat o luptă grea, plină de multe suferințe.
Ați fost chiar insultați și persecutați în văzul tuturor. Alteori, ați stat alături de cei care treceau prin aceleași suferințe.
Ați luat parte la suferințele celor care se aflau în închisoare și ați acceptat cu bucurie confiscarea bunurilor voastre. Voi ați putut face aceste lucruri pentru că știați că aveți în ceruri o comoară mai bună, ceva care va rămâne pentru totdeauna.
Așa că, să nu vă pierdeți încrederea, căci ea vă va aduce o mare răsplată!
Trebuie deci să aveți răbdare, pentru ca, împlinind voia lui Dumnezeu, să puteți primi ce v-a promis El.
Încă puțin, foarte puțin timp și
„Cel ce trebuie să vină va veni;
El nu va întârzia.
Cel drept, care este al Meu, va avea viață
datorită credinței sale.
Dar dacă va da înapoi,
nu-Mi voi găsi plăcerea în el.“
(Habacuc 2.3–4 – versiunea grecească)
Dar noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi și sunt pierduți. Noi suntem aceia care avem credință, și de aceea suntem mântuiți.