capitolul 9
Primul legământ conținea reguli cu privire la închinare și la un loc pentru închinare pământesc.
Acest loc era un cort. Prima parte se numea „Locul Sfânt“. În el se aflau sfeșnicul, masa și pâinile oferite lui Dumnezeu.
În spatele celei de-a doua perdele se afla încăperea numită „Locul cel mai sfânt“.
Aici erau un altar de aur pentru arderea de tămâie și chivotul legământului. Acest chivot era acoperit în întregime cu aur. În chivot se găsea un vas de aur umplut cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise și tablele Vechiului Legământ.
Deasupra chivotului se aflau heruvimi care arătau slava lui Dumnezeu și care umbreau scaunul îndurării. Dar nu putem acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.
După ce totul a fost aranjat astfel, preoții au intrat în fiecare zi în prima încăpere pentru a îndeplini ceremonialul de închinare.
Dar în cea de-a doua încăpere intră doar marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge pe care îl aduce lui Dumnezeu pentru păcatele sale și pentru păcatele pe care le fac oamenii fără să știe că păcătuiesc.
Prin aceste două încăperi, Duhul Sfânt ne arată că, atâta timp cât există prima încăpere, drumul spre Locul cel mai sfânt este încă închis.
Aceste lucruri sunt un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe, care însă nu sunt în măsură să-l ridice pe cel ce se închină în acest mod la acea treaptă de perfecțiune cerută de conștiința sa.
Ele nu sunt decât niște porunci pământești, asemănătoare celor referitoare la mâncăruri, băuturi și diferite spălări ceremoniale, valabile doar până la stabilirea unei noi ordini de către Dumnezeu.
Dar acum Cristos a venit ca Mare Preot al lucrurilor bune ce urmau să vină. El a slujit într-un cort, care este mai important și desăvârșit. Acesta nu este făcut de mâna omului și nu aparține acestei creații.
Când a intrat în Locul cel mai sfânt, o dată pentru totdeauna, Cristos nu a adus cu Sine sânge de țapi sau de viței, ci propriul Său sânge ca jertfă, obținând pentru noi eliberare eternă de păcat.
Dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa unei vaci, stropite peste cei necurați, puteau să-i sfințească, făcându-i curați pe dinafară,
cu atât mai mare este puterea sângelui lui Cristos care, prin Duhul etern, S-a adus pe Sine Însuși ca o jertfă desăvârșită lui Dumnezeu. Sângele Lui ne curăță deplin conștiința. Astfel, curățiți fiind, ne putem închina Dumnezeului celui viu.
De aceea, Cristos este Mijlocitorul unui Nou Legământ. El a murit pentru a-i elibera pe oameni de lucrurile rele pe care le făcuseră sub Vechiul Legământ. Pentru că El a murit, cei care au fost chemați de Dumnezeu pot să primească acum moștenirea eternă pe care a promis-o Dumnezeu.
Când un om moare, el lasă un testament. Dar trebuie dovedit că omul care a făcut testamentul a murit
pentru că dacă el mai este în viață testamentul nu poate fi folosit. El este valabil numai după moartea celui ce l-a făcut.
De aceea, nici primul legământ nu a fost inaugurat fără sânge.
După ce Moise a rostit înaintea întregului popor fiecare poruncă din Lege, el a luat sângele vițeilor și al țapilor, cu apă, lână roșie și isop și a stropit atât cartea, cât și tot poporul.
El a spus: „Acesta este sângele legământului pe care Dumnezeu v-a poruncit să-l respectați.“
La fel, el a stropit cu sânge cortul și toate lucrurile folosite pentru închinare.
Conform Legii, aproape orice lucru trebuie să fie curățat cu sânge. Fără vărsare de sânge nu există iertare.
Aceste lucruri sunt imitații ale celor aflate în ceruri, și era nevoie să fie curățate prin acest fel de jertfe. Dar lucrurile cerești trebuie curățate prin jertfe mai bune decât acestea.
Cristos nu a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini omenești, care este o imitație a celui adevărat. Cristos a intrat chiar în ceruri, pentru a Se prezenta acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
Și El nu a intrat cu scopul de a Se aduce pe Sine Însuși ca jertfă de mai multe ori, așa cum marele preot intră în fiecare an în Locul cel mai sfânt, aducând sânge care nu este al său,
fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori, încă de la crearea lumii. Dar acum Cristos a apărut o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, pentru a înlătura păcatul prin jertfa Sa.
Și după cum oamenilor le este sortit să moară o singură dată, apoi vine judecata,
la fel și Cristos, după ce a fost jertfit o singură dată pentru a lua păcatele multor oameni, Se va arăta a doua oară, nu pentru a lua păcatele, ci pentru a-i mântui pe cei care Îl așteaptă.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly