capitolul 6
De aceea ar trebui să lăsăm deoparte adevărurile începătoare ale lui Cristos și să înaintăm spre maturitate, fără să mai revenim la primele învățături despre întoarcerea de la faptele rele și despre credința în Dumnezeu.
Atunci am învățat despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata eternă.
Dar acum, cu voia lui Dumnezeu, trebuie să creștem spre a ajunge la maturitate.
Căci este imposibil ca aceia care au fost luminați odată, care au gustat darul ceresc, care au devenit părtași Duhului Sfânt
și au cunoscut bunătatea Cuvântului lui Dumnezeu și lucrările puterii veacului viitor,
și totuși au căzut, să fie făcuți să-și schimbe din nou viața, pentru că Îl răstignesc încă o dată, pentru ei înșiși, pe Fiul lui Dumnezeu și Îl supun ridiculizării oamenilor.
Oamenii se pot asemăna cu pământul care absoarbe ploaia căzută pe el. Dacă pământul aduce o recoltă folositoare celor care l-au semănat, el primește binecuvântarea lui Dumnezeu.
Dar dacă aduce buruieni și mărăcini, nu-i de nici un folos și este în pericol să fie blestemat de Dumnezeu. Acest pământ va sfârși prin a i se pune foc.
Preaiubiților, chiar dacă vorbim astfel, așteptăm din partea voastră lucruri mai bune care vor însoți mântuirea voastră.
Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea voastră pentru El, pe care ați arătat-o ajutându-i pe sfinți, așa cum și faceți în continuare.
Dar dorința noastră este ca voi să continuați să arătați același zel până la sfârșit, spre împlinirea completă a speranței voastre.
Am dori să nu deveniți leneși, ci vrem să urmați exemplul celor care, având credință și răbdare, primesc moștenirea promisă.
Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam. Și pentru că nu era nimeni mai mare, Dumnezeu a jurat pe El Însuși
și a spus: „Te voi binecuvânta nespus de mult și îți voi da foarte, foarte mulți urmași.“
Avraam a așteptat cu răbdare și a primit ceea ce îi promisese Dumnezeu.
Când fac un jurământ, oamenii folosesc întotdeauna numele cuiva mai mare decât ei. Jurământul arată că ceea ce spune persoana respectivă este adevărat și astfel se pune capăt oricărei dispute.
Dumnezeu a vrut ca toți cei care au primit promisiunea Lui să înțeleagă că planul Său nu se va schimba. De aceea, El a întărit promisiunea Sa cu un jurământ,
astfel ca, prin două lucruri în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să putem fi încurajați mult noi, cei care am alergat să prindem speranța care ne era oferită.
Speranța aceasta este ca o ancoră, sigură și neclintită, pentru sufletul nostru. Ea pătrunde în Locul cel mai sfânt, dincolo de perdeaua Templului.
Isus a intrat primul acolo pentru noi și a deschis drumul. El a devenit pentru totdeauna Mare Preot, la fel ca Melhisedec.