2. Împăraţi

chapter 6


Chapters:


verse #1

Fiii proorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi.


verse #2

Haidem pînă la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare cîteo bîrnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceţi-vă.”


verse #3

Şi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!”


verse #4

A plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne.


verse #5

Şi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!”


verse #6

Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Şi i -a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat -o în locul acela, şi ferul dela secure a plutit pe apă.


verse #7

Apoi a zis: „Ridică -l!” Şi a întins mîna, şi l -a luat.


verse #8

Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într`un sfat pe care l -a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.”


verse #9

Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunşi Sirienii.”


verse #10

Şi împăratul lui Israel a trimes nişte oameni să stea la pîndă spre locul pe care i -l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s`a întîmplat nu odată, nici de două ori.


verse #11

Împăratului Siriei i s`a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le -a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?”


verse #12

Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rosteşti în odaia ta de culcare.”


verse #13

Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimet să -l prindă.” Au venit şi i-au spus: „Iată că este la Dotan.”


verse #14

A trimes acolo cai, cară şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au înconjurat cetatea.


verse #15

Slujitorul omului lui Dumnezeu s`a sculat disdedimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi cară. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?”


verse #16

El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.”


verse #17

Elisei s`a rugat, şi a zis: „Doamne, deschide -i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de cară de foc împrejurul lui Elisei.


verse #18

Sirienii s`au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i -a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.


verse #19

Elisei le -a zis: „Nu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care -l căutaţi.” Şi i -a dus la Samaria.


verse #20

Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!” Şi Domnul le -a deschis ochii, şi au văzut că erau în mijlocul Samariei.


verse #21

Împăratul lui Israel, văzîndu -i, a zis lui Elisei: „Să -i măcelăresc, să -i măcelăresc, părinte?”


verse #22

„Să nu -i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obicinuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe cari îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pîne şi apă, ca să mănînce şi să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.”


verse #23

Împăratul lui Israel le -a dat un prînz mare, şi ei au mîncat şi au băut; apoi le -a dat drumul, şi au plecat la stăpînul lor. Şi oştile Sirienilor nu s`au mai întors pe ţinutul lui Israel.


verse #24

După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-şi toată oştirea, s`a suit şi a împresurat Samaria.


verse #25

În Samaria a fost o mare foamete, şi atît de mult au strîmtorat -o încît un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.


verse #26

Şi pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i -a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!”


verse #27

El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?”


verse #28

Şi împăratul i -a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi -a zis: ,Dă-mi pe fiul tău să -l mîncăm astăzi, şi mîne vom mînca pe fiul meu.`


verse #29

Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mîncat. Şi în ziua următoare i-am zis: ,Dă pe fiul tău să -l mîncăm.` Dar ea a ascuns pe fiul ei.”


verse #30

Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi -a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinlăuntru avea un sac de păr pe trup.


verse #31

Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămînea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!”


verse #32

Elisei şedea în casă, şi bătrînii şedeau lîngă el. Împăratul a trimes pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: „Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimete pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Cînd va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi -l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpînului său în urma lui?”


verse #33

Pe cînd le vorbea el încă, solul se şi pogorîse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?”

Chapters:


Books