2. Samuel

chapter 13


Chapters:


verse #1

După aceea, iată ce s`a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit -o.


verse #2

Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi -i venea greu lui Amnon să -i facă ceva.


verse #3

Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.


verse #4

El i -a zis: „Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i -a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.”


verse #5

Ionadab i -a zis: „Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să -i spui: ,Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s`o văd şi s`o iau din mîna ei.”


verse #6

Amnon s`a culcat şi s`a făcut bolnav. Împăratul a venit să -l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.”


verse #7

David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte -i o mîncare.”


verse #8

Tamar s`a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat -o, a pregătit turte înaintea lui, şi le -a copt;


verse #9

luînd apoi tigaia, le -a răsturnat înaintea lui.” Dar Amnon n`a vrut să mănînce. El a zis: „Scoateţi pe toată lumea afară.” Şi toată lumea a ieşit afară dela el.


verse #10

Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mîncarea în odaie, şi s`o mănînc din mîna ta.” Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le -a dus fratelui său Amnon, în odaie.


verse #11

Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat -o şi i -a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.”


verse #12

Ea i -a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.


verse #13

Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.”


verse #14

Dar el n`a vrut s`o asculte; a silit -o, a necinstit -o şi s`a culcat cu ea.


verse #15

Apoi Amnon a urît -o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i -a zis: „Scoală-te, şi du-te!”


verse #16

Ea i -a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.”


verse #17

El n`a vrut s`o asculte şi, chemînd băiatul care -i slujea, a zis: „Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate -o afară, şi încuie uşa după ea!”


verse #18

Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos -o afară, şi a încuiat uşa după ea.


verse #19

Tamar şi -a presărat cenuşă pe cap, şi şi -a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.


verse #20

Fratele ei Absalom, i -a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.


verse #21

Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s`a mîniat foarte tare.


verse #22

Absalom n`a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să -l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.


verse #23

După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.


verse #24

Absalom s`a dus la împărat, şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.”


verse #25

Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.” Absalom a stăruit de el; dar împăratul n`a vrut să se ducă, şi l -a binecuvîntat.


verse #26

Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i -a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?”


verse #27

În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.


verse #28

Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice: ,Loviţi pe Amnon!` atunci să -l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!”


verse #29

Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s`au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.


verse #30

Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n`a mai rămas niciunul din ei.


verse #31

Împăratul s`a sculat, şi -a rupt hainele, şi s`a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.


verse #32

Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.


verse #33

Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.


verse #34

Absalom a fugit. Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s`a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.


verse #35

Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău”.


verse #36

Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.


verse #37

Absalom fugise, şi s`a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.


verse #38

Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.


verse #39

Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.

Chapters:


Books