Cântarea cântărilor

chapter 7


Chapters:


verse #1

Ce frumoase îţi sînt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca nişte lănţişoare de pus la gît, lucrate de mînile unui meşter iscusit.


verse #2

Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini.


verse #3

Amîndouă ţîţele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.


verse #4

Gîtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.


verse #5

Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…


verse #6

Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!


verse #7

Statura ta este ca finicul, şi ţîţele tale ca nişte struguri.


verse #8

Îmi zic: „Mă voi sui în finic, şi -i voi apuca crăcile!” Atunci ţîţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.


verse #9

Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la desmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre cînd adormim!


verse #10

Eu sînt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.


verse #11

Vino, iubitule, haidem să ieşim pe cîmp, să mînem noaptea în sate!


verse #12

Dis de dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s`a deschis floarea, şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.


verse #13

Mandragorele îşi răspîndesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.

Chapters:


Books