Evrei

chapter 4


Chapters:


verse #1

Să luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu.


verse #2

Căci şi nouă ni s`a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvîntul care le -a fost propovăduit, nu le -a ajutat la nimic, pentrucă n`a găsit credinţă la ceice l-au auzit.


verse #3

Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna”, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!” Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii.


verse #4

Căci într`un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S`a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”


verse #5

Şi aici este zis iarăş: „Nu vor intra în odihna Mea!”


verse #6

Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentrucă aceia cărora li s`a vestit întîi vestea buna n`au intrat în ea, din pricina neascultării lor,


verse #7

El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi,” -zicînd, în David, după atîta vreme, cum s`a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”


verse #8

Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n`ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.


verse #9

Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.


verse #10

Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S`a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.


verse #11

Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaş pildă de neascultare.


verse #12

Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.


verse #13

Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.


verse #14

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu-să rămînem tari în mărturisirea noastră.


verse #15

Căci n`avem un Mare Preot, care să n`aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.


verse #16

Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Chapters:


Books