Geneza

chapter 50


Chapters:


verse #1

Iosif s`a aruncat pe faţa tatălui său, l -a plîns, şi l -a sărutat.


verse #2

A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doftorii au îmbălsămat pe Israel.


verse #3

Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plîns şaptezeci de zile.


verse #4

Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le -a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.


verse #5

Tatăl meu m`a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan.` Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.”


verse #6

Faraon a răspuns: „Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te -a pus să -l faci.”


verse #7

Iosif s`a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s`au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,


verse #8

toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n`au lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.


verse #9

Împreună cu Iosif mai erau cară şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.


verse #10

Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.


verse #11

Locuitorii ţării, Cananiţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!” De aceea s`a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.


verse #12

Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.


verse #13

L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care -l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare, şi care este faţă în faţă cu Mamre.


verse #14

Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s`a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.


verse #15

Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?”


verse #16

Şi au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:


verse #17

„Aşa să vorbiţi lui Iosif: ,Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!` Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.


verse #18

Fraţii lui au venit şi s`au aruncat ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui, şi i-au zis: „Sîntem robii tăi.”


verse #19

Iosif le -a zis: „Fiţi fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?


verse #20

Voi, negreşit, v`aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.


verse #21

Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i -a mîngăiat, şi le -a îmbărbătat inimile.


verse #22

Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.


verse #23

Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s`au născut pe genunchii lui.


verse #24

Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”


verse #25

Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.”


verse #26

Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într`un sicriu în Egipt

Chapters:


Books