Matei
capítulo 18
verso 1
În clipa aceea, ucenicii s`au apropiat de Isus, şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”
verso 2
Isus a chemat la El un copilaş, l -a pus în mijlocul lor,
verso 3
şi le -a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
verso 4
Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
verso 5
Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.
verso 6
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării.
verso 7
Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
verso 8
Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul vecinic.
verso 9
Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l şi leapădă -l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei.
verso 10
Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
verso 11
Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut.
verso 12
Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?
verso 13
Şi, dacă i se întîmplă s`o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci şi nouă, cari nu se rătăciseră.
verso 14
Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
verso 15
Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră -l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.
verso 16
Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
verso 17
Dacă nu vrea să asculte de ei, spune -l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.
verso 18
Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer.
verso 19
Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
verso 20
Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.”
verso 21
Atunci Petru s`a apropiat de El, şi I -a zis: „Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?”
verso 22
Isus i -a zis: „Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.
verso 23
Deaceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
verso 24
A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni.
verso 25
Fiindcă el n`avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să -l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
verso 26
Robul s`a aruncat la pămînt, i s`a închinat, şi a zis: ,Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.`
verso 27
Stăpînul robului aceluia, făcîndu -i-se milă de el, i -a dat drumul, şi i -a iertat datoria.
verso 28
Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care -i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi -l strîngea de gît, zicînd: ,Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.`
verso 29
Tovarăşul lui s`a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: ,Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.`
verso 30
Dar el n`a vrut, ci s`a dus şi l -a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria.
verso 31
Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s`au întristat foarte mult, şi s`au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute.
verso 32
Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i -a zis: ,Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m`ai rugat.
verso 33
Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?`
verso 34
Şi stăpînul s`a mîniat şi l -a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.
verso 35
Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Libros
