Matei
capítulo 22
verso 1
Isus a luat cuvîntul, şi le -a vorbit iarăş în pilde. Şi a zis:
verso 2
„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
verso 3
A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n`au vrut să vină.
verso 4
A trimes iarăş alţi robi, şi le -a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sînt gata, veniţi la nuntă.`
verso 5
Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.
verso 6
Ceilalţi au pus mîna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorît.
verso 7
Cînd a auzit împăratul s`a mîniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le -a ars cetatea.
verso 8
Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiţi n`au fost vrednici de ea.
verso 9
Duceţi-vă dar la răspîntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari -i veţi găsi.`
verso 10
Robii au ieşit la răspîntii, au strîns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s`a umplut de oaspeţi.
verso 11
Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
verso 12
,Prietene,` i -a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?` Omul acela a amuţit.
verso 13
Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi -i mînile şi picioarele, şi luaţi -l şi aruncaţi -l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.
verso 14
Căci mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.”
verso 15
Atunci Fariseii s`au dus şi s`au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
verso 16
Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.
verso 17
Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”
verso 18
Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
verso 19
Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).
verso 20
El i -a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?”
verso 21
„Ale Cezarului,” I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
verso 22
Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.”
verso 23
În aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
verso 24
„Învăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să -i ridice urmaş.`
verso 25
Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintîi s`a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n`avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
verso 26
Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pînă la al şaptelea.
verso 27
La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
verso 28
La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut -o de nevastă.
verso 29
Drept răspuns, Isus le -a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
verso 30
Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
verso 31
Cît priveşte învierea morţilor, oare n`aţi citit ce vi s`a spus de Dumnezeu, cînd zice:
verso 32
,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?` Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.”
verso 33
Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
verso 34
Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s`au strîns la un loc.
verso 35
Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să -L ispitească, I -a pus întrebarea următoare:
verso 36
„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
verso 37
Isus i -a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”
verso 38
„Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.
verso 39
Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`
verso 40
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”
verso 41
Pe cînd erau strînşi la un loc Fariseii, Isus i -a întrebat:
verso 42
Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
verso 43
Şi Isus le -a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, cînd zice:
verso 44
,Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?
verso 45
Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”
verso 46
Nimeni nu I -a putut răspunde un cuvînt. Şi, din ziua aceea, n`a îndrăznit nimeni să -I mai pună întrebări.
Libros
