Matei
capítulo 13
verso 1
În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare.
verso 2
O mulţime de noroade s`au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într`o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
verso 3
El le -a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le -a zis: „Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
verso 4
Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat -o.
verso 5
O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n`avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n`a găsit un pămînt adînc.
verso 6
Dar, cînd a răsărit soarele, s`a pălit; şi, pentrucă n`avea rădăcini, s`a uscat.
verso 7
O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat -o.
verso 8
O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
verso 9
Cine are urechi de auzit, să audă.”
verso 10
Ucenicii s`au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
verso 11
Isus le -a răspuns: „Pentrucă vouă v`a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le -a fost dat.
verso 12
Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n`are, se va lua chiar şi ce are.
verso 13
De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
verso 14
Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
verso 15
Căci inima acestui popor s`a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`
verso 16
Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
verso 17
Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
verso 18
Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămăntorului.
verso 19
Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu -l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.
verso 20
Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi -l primeşte îndată cu bucurie;
verso 21
dar n`are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
verso 22
Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor.
verso 23
Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi -l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”
verso 24
Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.
verso 25
Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat.
verso 26
Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
verso 27
Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne, n`ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?`
verso 28
El le -a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.` Şi robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s`o smulgem?`
verso 29
,Nu`, le -a zis el, ,ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea.
verso 30
Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi -o în snopi, ca s`o ardem, iar grîul strîngeţi -l în grînarul meu.`
verso 31
Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l -a luat un om şi l -a sămănat în ţarina sa.
verso 32
Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”
verso 33
Le -a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l -a luat o femeie şi l -a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s`a dospit toată plămădeala.”
verso 34
Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,
verso 35
ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.”
verso 36
Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s`au apropiat de El, şi I-au zis: „Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
verso 37
El le -a răspuns: „Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.
verso 38
Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.
verso 39
Vrăjmaşul, care a sămănat -o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.
verso 40
Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.
verso 41
Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,
verso 42
şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor
verso 43
Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
verso 44
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într -o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
verso 45
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
verso 46
Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi -l cumpără.
verso 47
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
verso 48
Dupăce s`a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
verso 49
Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,
verso 50
şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.”
verso 51
„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i -a întrebat Isus. –„Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
verso 52
Şi El le -a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”
verso 53
După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
verso 54
A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce -L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
verso 55
Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?
verso 56
Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
verso 57
Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le -a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.”
verso 58
Şi n`a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.
Libros
