chapter 4
Ce putem spune despre Avraam care este strămoșul nostru? Ce a aflat el despre credință?
Dacă Avraam a fost îndreptățit prin faptele sale, atunci el se poate lăuda, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Căci ce spune Scriptura? „Avraam s-a încrezut în Dumnezeu, iar credința lui i-a fost considerată ca dreptate.“
Pentru cel ce lucrează, salariul nu este considerat ca un dar, ci este câștigat de acesta prin muncă.
Însă celui care nu lucrează dar crede în Cel care îl îndreptățește pe păcătos, credința lui îi este considerată ca dreptate.
La fel și David vorbește despre fericirea celui pe care Dumnezeu îl îndreptățește fără fapte.
„Binecuvântați sunt cei
ale căror greșeli sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite.
Binecuvântat este omul căruia
Domnul nu-i ia în seamă păcatul.“
(Psalmul 32.1–2)
Această binecuvântare nu este numai pentru cei circumciși, ci și pentru cei necircumciși. Noi spunem: „Credința lui Avraam i-a fost considerată ca dreptate.“
Dar când i-a fost considerată ca dreptate? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Pe când era necircumcis.
El a primit circumcizia ca dovadă a îndreptățirii lui, îndreptățire pe care a dobândit-o prin credință, pe când era necircumcis. Acum el este tatăl tuturor celor ce cred, dar nu sunt circumciși. Și acestora li se va considera credința ca dreptate.
El este și tatăl celor circumciși care calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl lor, Avraam, pe când era necircumcis.
Lui Avraam și urmașilor săi li s-a promis că vor moșteni lumea. Această promisiune nu a venit prin Lege, ci prin dreptatea care vine din credință.
Căci dacă cei care se bazează pe Lege sunt moștenitori, credința a fost golită de sens și promisiunea a fost anulată.
Din cauza neascultării oamenilor, Legea provoacă mânia lui Dumnezeu. Acolo unde nu există Lege, nu există nici neascultare.
De aceea, promisiunea lui Dumnezeu vine prin credință pentru a fi primită ca un dar de la Dumnezeu. Promisiunea este făcută tuturor urmașilor lui Avraam: atât celor ce au Legea, cât și celor ce au o credință ca a lui Avraam. El este tatăl nostru, al tuturor,
așa cum este scris și în Scripturi: „Te-am făcut tatăl multor popoare.“ Înaintea lui Dumnezeu, Avraam este tatăl nostru. El a crezut în Dumnezeul care dă viață morților și care cheamă la existență lucrurile care încă nu există.
Avraam a crezut cu speranță împotriva oricărei speranțe. Astfel, el a devenit tatăl multor popoare, după cum s-a spus: „Atât de numeroși vor fi urmașii tăi.“
Credința lui Avraam nu a slăbit deloc. Avraam s-a uitat la trupul său care era ca și mort (el avea atunci 100 de ani) și la faptul că Sara nu putea avea copii.
În ciuda acestui fapt, el nu s-a îndoit în necredință de promisiunea lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credință dând slavă lui Dumnezeu.
Avraam era convins că Dumnezeu are puterea să și facă ce a promis.
De aceea, „credința i-a fost considerată ca dreptate.“
Scriptura spune: „credința i-a fost considerată ca dreptate.“ Ea nu vorbește doar pentru Avraam,
ci și pentru noi, cei a căror credință va fi considerată ca dreptate. Aceasta se va întâmpla acelora dintre noi care cred în Cel ce L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus.
El a fost dat să moară pentru păcatele noastre și a înviat pentru ca noi să fim îndreptățiți.
The software aims to connect everyone with the text of the Bible on a quickly accessible, customisable interface.
The name refers to both connectivity and speed…
“Let every man be swift to hear, slow to speak, and slow to anger!”
With love, Tom Károly