Scrisoarea lui Pavel către Romani
4. fejezet
Exemplul lui Avraam
1. vers
Ce putem spune despre Avraam care este strămoșul nostru? Ce a aflat el despre credință?
2. vers
Dacă Avraam a fost îndreptățit prin faptele sale, atunci el se poate lăuda, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3. vers
Căci ce spune Scriptura? „Avraam s-a încrezut în Dumnezeu, iar credința lui i-a fost considerată ca dreptate.“
4. vers
Pentru cel ce lucrează, salariul nu este considerat ca un dar, ci este câștigat de acesta prin muncă.
5. vers
Însă celui care nu lucrează dar crede în Cel care îl îndreptățește pe păcătos, credința lui îi este considerată ca dreptate.
6. vers
La fel și David vorbește despre fericirea celui pe care Dumnezeu îl îndreptățește fără fapte.
7. vers
„Binecuvântați sunt cei
ale căror greșeli sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite.
8. vers
Binecuvântat este omul căruia
Domnul nu-i ia în seamă păcatul.“
(Psalmul 32.1–2)
9. vers
Această binecuvântare nu este numai pentru cei circumciși, ci și pentru cei necircumciși. Noi spunem: „Credința lui Avraam i-a fost considerată ca dreptate.“
10. vers
Dar când i-a fost considerată ca dreptate? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Pe când era necircumcis.
11. vers
El a primit circumcizia ca dovadă a îndreptățirii lui, îndreptățire pe care a dobândit-o prin credință, pe când era necircumcis. Acum el este tatăl tuturor celor ce cred, dar nu sunt circumciși. Și acestora li se va considera credința ca dreptate.
12. vers
El este și tatăl celor circumciși care calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl lor, Avraam, pe când era necircumcis.
Promisiunea lui Dumnezeu prin credință
13. vers
Lui Avraam și urmașilor săi li s-a promis că vor moșteni lumea. Această promisiune nu a venit prin Lege, ci prin dreptatea care vine din credință.
14. vers
Căci dacă cei care se bazează pe Lege sunt moștenitori, credința a fost golită de sens și promisiunea a fost anulată.
15. vers
Din cauza neascultării oamenilor, Legea provoacă mânia lui Dumnezeu. Acolo unde nu există Lege, nu există nici neascultare.
16. vers
De aceea, promisiunea lui Dumnezeu vine prin credință pentru a fi primită ca un dar de la Dumnezeu. Promisiunea este făcută tuturor urmașilor lui Avraam: atât celor ce au Legea, cât și celor ce au o credință ca a lui Avraam. El este tatăl nostru, al tuturor,
17. vers
așa cum este scris și în Scripturi: „Te-am făcut tatăl multor popoare.“ Înaintea lui Dumnezeu, Avraam este tatăl nostru. El a crezut în Dumnezeul care dă viață morților și care cheamă la existență lucrurile care încă nu există.
18. vers
Avraam a crezut cu speranță împotriva oricărei speranțe. Astfel, el a devenit tatăl multor popoare, după cum s-a spus: „Atât de numeroși vor fi urmașii tăi.“
19. vers
Credința lui Avraam nu a slăbit deloc. Avraam s-a uitat la trupul său care era ca și mort (el avea atunci 100 de ani) și la faptul că Sara nu putea avea copii.
20. vers
În ciuda acestui fapt, el nu s-a îndoit în necredință de promisiunea lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credință dând slavă lui Dumnezeu.
21. vers
Avraam era convins că Dumnezeu are puterea să și facă ce a promis.
22. vers
De aceea, „credința i-a fost considerată ca dreptate.“
23. vers
Scriptura spune: „credința i-a fost considerată ca dreptate.“ Ea nu vorbește doar pentru Avraam,
24. vers
ci și pentru noi, cei a căror credință va fi considerată ca dreptate. Aceasta se va întâmpla acelora dintre noi care cred în Cel ce L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus.
25. vers
El a fost dat să moară pentru păcatele noastre și a înviat pentru ca noi să fim îndreptățiți.
Könyvek
