Luca
20. fejezet
1. vers
Într`una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,
2. vers
şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi -a dat puterea aceasta?”
3. vers
Drept răspuns, El le -a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
4. vers
Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?”
5. vers
Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Atunci dece nu l-aţi crezut?`
6. vers
Şi dacă răspundem: ,Dela oameni`, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.”
7. vers
Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
8. vers
Şi Isus le -a zis: „Nici Eu n`am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
9. vers
Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat -o unor vieri şi a plecat într`o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
10. vers
La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să -i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
11. vers
A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
12. vers
A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
13. vers
Stăpînul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.”
14. vers
Dar vierii, cînd l-au văzut, s`au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să -l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.”
15. vers
Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?
16. vers
Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
17. vers
Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
18. vers
Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?”
19. vers
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
20. vers
Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să -L prindă cu vorba şi să -L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.
21. vers
Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci -i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. vers
Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?”
23. vers
Isus le -a priceput viclenia, şi le -a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?
24. vers
Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?” „Ale Cezarului” au răspuns ei.
25. vers
Atunci El le -a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26. vers
Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
27. vers
Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s`au apropiat şi au întrebat pe Isus:
28. vers
„Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`
29. vers
Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s`a însurat, şi a murit fără copii.
30. vers
Pe nevasta lui, a luat -o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
31. vers
A luat -o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
32. vers
La urma tuturor, a murit şi femeia.
33. vers
Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut -o de nevastă.”
34. vers
Isus le -a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35. vers
dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
36. vers
Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. vers
Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ,Rug`, cînd numeşte pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.`
38. vers
Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii.”
39. vers
Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.”
40. vers
Şi nu mai îndrăzneau să -I mai pună nici o întrebare.
41. vers
Isus le -a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
42. vers
Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
43. vers
pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`
44. vers
Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”
45. vers
Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
46. vers
„Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
47. vers
şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.”
Könyvek
