Luca
8. fejezet
1. vers
Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2. vers
şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
3. vers
Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari -L ajutau cu ce aveau.
4. vers
Cînd s`a strîns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
5. vers
„Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat -o păsările cerului.
6. vers
O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s`a uscat, pentrucă n`avea umezeală.
7. vers
O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat -o.
8. vers
O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.”
9. vers
Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
10. vers
El le -a răspuns: „Vouă v`a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca ,măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”
11. vers
Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
12. vers
Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.
13. vers
Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n`au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
14. vers
Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n`aduc rod care să ajungă la coacere.
15. vers
Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într`o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
16. vers
Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n`o acopere cu un vas, nici n`o pune supt pat, ci o pune într`un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.
17. vers
Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18. vers
Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n`are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
19. vers
Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să -I vorbească, din pricina norodului.
20. vers
Cineva I -a spus: „Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.”
21. vers
Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi -l împlinesc.”
22. vers
Într`una din zile, Isus S`a suit într`o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le -a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
23. vers
Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s`a stîrnit un aşa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24. vers
Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, perim.” Isus S`a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s`au potolit: şi s`a făcut linişte.
25. vers
Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi -L ascultă?”
26. vers
Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27. vers
Cînd a ieşit Isus la ţărm, L -a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într`o casă, ci în morminte.
28. vers
Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.”
29. vers
Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
30. vers
Isus l -a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune,” a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci în el.
31. vers
Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc.
32. vers
Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le -a dat voie.
33. vers
Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s`a repezit de pe rîpă în lac, şi s`a înecat.
34. vers
Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
35. vers
Oamenii au ieşit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i -a apucat frica.
36. vers
Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci.
37. vers
Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S`a suit într`o corabie, şi S`a întors.
38. vers
Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să -i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis:
39. vers
„Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi -a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce -i făcuse Isus.
40. vers
La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
41. vers
Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s`a aruncat la picioarele lui Isus, şi L -a rugat să vină pînă la el acasă;
42. vers
pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
43. vers
Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s`o fi putut vindeca vreunul.
44. vers
Ea s`a apropiat pe dinapoi, şi s`a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s`a oprit.
45. vers
Şi Isus a zis: „Cine s`a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s`a atins de Mine?”
46. vers
Dar Isus a răspuns: „S`a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”
47. vers
Femeia, cînd s`a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s`a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
48. vers
Isus i -a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te -a mîntuit, du-te în pace.”
49. vers
Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi -i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”
50. vers
Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”
51. vers
Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n`a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
52. vers
Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plîngeţi; fetiţa n`a murit, ci doarme.”
53. vers
Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
54. vers
Dar El, dupăce i -a scos pe toţi afară, a apucat -o de mînă, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!”
55. vers
Şi duhul ei s`a întors în ea, iar fata s`a sculat numaidecît. Isus a poruncit să -i dea să mănînce.
56. vers
Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le -a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.
Könyvek
