Luca
18. fejezet
1. vers
Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
2. vers
El le -a zis: „Într`o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3. vers
În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.`
4. vers
Multă vreme n`a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
5. vers
totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`
6. vers
Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
7. vers
Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
8. vers
Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?”
9. vers
A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10. vers
„Doi oameni s`au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
11. vers
Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
12. vers
Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.`
13. vers
Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!`
14. vers
Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s`a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”
15. vers
I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau.
16. vers
Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. vers
Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”
18. vers
Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?”
19. vers
„Pentruce Mă numeşti bun?” i -a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
20. vers
Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
21. vers
„Toate aceste lucruri,” I -a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
22. vers
Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i -a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
23. vers
Cînd a auzit el aceste cuvinte, s`a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24. vers
Isus a văzut că s`a întristat de tot, şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
25. vers
Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26. vers
Cei ce -L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?”
27. vers
Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.”
28. vers
Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.”
29. vers
Şi Isus le -a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
30. vers
şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.”
31. vers
Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
32. vers
Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
33. vers
şi, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
34. vers
Ei n`au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
35. vers
Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
36. vers
Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
37. vers
I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38. vers
Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39. vers
Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40. vers
Isus S`a oprit, şi a poruncit să -l aducă la El; şi, după ce s`a apropiat, l -a întrebat:
41. vers
„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne,” a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
42. vers
Şi Isus i -a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te -a mîntuit.”
43. vers
Numaidecît, orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
Könyvek
