Faptele Apostolilor
13. fejezet
Barnaba și Saul în prima călătorie misionară
1. vers
În Biserica din Antiohia erau câțiva profeți și învățători: Barnaba, Simeon (numit și Niger), Luciu din Cirena, Manaen (care fusese crescut împreună cu guvernatorul Irod) și Saul.
2. vers
Pe când ei I se închinau Domnului și posteau, Duhul Sfânt le-a spus: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul, căci pe ei i-am chemat la o lucrare deosebită.“
3. vers
După ce profeții și învățătorii au postit și s-au rugat, ei și-au pus mâinile peste Barnaba și peste Saul; apoi i-au trimis la drum.
Barnaba și Saul în Cipru
4. vers
Trimiși de Duhul Sfânt, Barnaba și Saul au plecat la Seleucia, iar de acolo au mers cu corabia până în Cipru.
5. vers
Când au ajuns în Salamina, ei au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Ioan era cu ei și îi ajuta.
6. vers
Ei au străbătut toată insula, până au ajuns la Pafos. Acolo au întâlnit un iudeu, pe nume Bar-Isus, care era vrăjitor și profet fals.
7. vers
Bar-Isus era un apropiat al proconsulului Sergius Paulus care era un bărbat inteligent. Sergius Paulus a trimis după Barnaba și Saul, dorind să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8. vers
Dar Elima vrăjitorul încerca să-i oprească. (Elima înseamnă „vrăjitorul“ în limba aramaică.) El încerca să-l întoarcă pe proconsul de la credință.
9. vers
Atunci Saul, care se numea și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat drept la Elima
10. vers
și i-a spus: „Ești un om plin de viclenie și de tot felul de șiretlicuri rele! Ești fiul Diavolului și dușman a tot ce este bun! Când vei înceta oare să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11. vers
Iată! Mâna Domnului te va atinge acum: vei fi orb pentru o vreme și nu vei mai vedea lumina soarelui.“
Chiar atunci pentru Elima totul s-a transformat într-un întuneric gros. El bâjbâia căutând pe cineva care să-l ducă de mână.
12. vers
Când a văzut proconsulul ce se întâmplase, a fost uimit de învățătura despre Domnul și a crezut.
Pavel și Barnaba pleacă din Cipru
13. vers
Pavel și cei care îl însoțeau au pornit cu corabia din Pafos și au mers până la Perga, în Pamfilia. Dar Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim.
14. vers
Din Perga, ei și-au continuat călătoria și au ajuns în Antiohia din Pisidia. Într-o zi de sabat, Pavel și Barnaba au intrat în sinagogă și s-au așezat.
15. vers
După ce s-a citit din Lege și din Profeți, conducătorii sinagogii au trimis pe cineva să le spună: „Fraților, dacă aveți ceva de spus care să-i ajute pe oameni, vă rugăm să ne vorbiți!“
16. vers
Atunci Pavel s-a ridicat, a făcut un semn cu mâna și a spus: „Frați iudei și voi, cei din alte popoare care vă închinați lui Dumnezeu, ascultați-mă!
17. vers
Dumnezeul lui Israel i-a ales pe strămoșii noștri. El a făcut din poporul nostru un mare popor cât timp au locuit ca străini în Egipt. Apoi, cu multă putere i-a scos afară din acea țară.
18. vers
Dumnezeu a fost răbdător cu ei timp de aproape patruzeci de ani cât au stat în pustie.
19. vers
Apoi, după ce a nimicit șapte popoare din țara Canaan, El le-a dat acest pământ ca moștenire.
20. vers
După aceea, timp de aproape patru sute cincizeci de ani, Dumnezeu a dat poporului nostru judecători care i-au condus până în vremea profetului Samuel.
21. vers
Apoi, poporul a cerut un împărat, iar Dumnezeu li l-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, din familia lui Beniamin. Saul a domnit timp de patruzeci de ani.
22. vers
După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a făcut pe David împăratul lor. Despre David, Dumnezeu a mărturisit astfel: «Am găsit în David, fiul lui Iese, un om după inima Mea. El va face tot ceea ce vreau Eu să facă.»
23. vers
Așa cum a promis, dintre urmașii lui David, Dumnezeu le-a ridicat evreilor un Mântuitor, pe Isus.
24. vers
Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase deja întregului popor al lui Israel despre nevoia fiecăruia dintre ei de a se întoarce de la păcat spre Dumnezeu și a fi botezat.
25. vers
Când se apropia de sfârșitul lucrării sale, Ioan a spus: «Cine credeți voi că sunt eu? Eu nu sunt Cristosul. Dar El vine după mine și eu nu merit nici măcar să-I dezleg sandalele.»
26. vers
Fraților, fii ai familiei lui Avraam, și voi, neevrei care vă închinați lui Dumnezeu! Nouă ne-a fost trimisă această veste a mântuirii.
27. vers
Oamenii din Ierusalim și conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus și L-au condamnat, împlinind astfel cuvintele profeților care sunt citite în fiecare zi de sabat.
28. vers
Deși nu L-au putut acuza pe Isus de nici un lucru care să merite pedeapsa cu moartea, ei i-au cerut lui Pilat să fie omorât.
29. vers
După ce au împlinit tot ceea ce fusese scris despre El, ei L-au dat jos de pe cruce și L-au pus într-un mormânt.
30. vers
Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți.
31. vers
Apoi, timp de mai multe zile, Isus S-a arătat celor care călătoriseră împreună cu El din Galileea până la Ierusalim. Ei sunt acum martorii Lui înaintea oamenilor.
32. vers
Noi vă aducem deci Vestea Bună despre promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu strămoșilor noștri.
33. vers
Noi suntem fiii lor. Iar Dumnezeu Și-a împlinit promisiunea pe care ne-a făcut-o, prin învierea lui Isus. Acest lucru este scris în Psalmul 2:
«Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut.»
(Psalmul 2.7)
34. vers
Dumnezeu L-a înviat pe Isus, iar despre faptul că El nu Se va mai întoarce niciodată să putrezească în mormânt, Dumnezeu a spus:
«Vă voi da lucrurile sfinte,
vrednice de încredere,
care i-au fost promise lui David.»
(Isaia 55.3)
35. vers
Și în alt loc Dumnezeu spune:
«Nu vei îngădui ca Sfântul Tău
să putrezească în mormânt.»
(Psalmul 16.10)
36. vers
David a făcut voia lui Dumnezeu în timpul vieții sale, apoi a murit. El a fost îngropat împreună cu strămoșii lui și trupul lui a putrezit în mormânt.
37. vers
Dar Cel pe care Dumnezeu L-a înviat nu a putrezit.
38. vers
Să știți deci, fraților, că prin El vă este vestită iertarea păcatelor.
39. vers
Și toți cei care cred în El vor fi eliberați de toate lucrurile de care nu vă putea elibera Legea lui Moise.
40. vers
Aveți deci grijă să nu vi se întâmple ceea ce au scris profeții:
41. vers
«Uitați-vă, batjocoritorilor!
Minunați-vă și pieriți,
căci în aceste zile fac ceva ce voi
nu veți crede niciodată,
nici dacă v-ar spune cineva.»“
(Habacuc 1.5)
42. vers
Pavel și Barnaba se pregăteau să plece, dar oamenii i-au rugat să le mai spună despre aceste lucruri și în sabatul următor.
43. vers
Când oamenii au plecat de la sinagogă, mulți dintre iudei și dintre cei convertiți la iudaism care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba. Aceștia le-au vorbit și i-au îndemnat să aibă încredere în continuare în harul lui Dumnezeu.
44. vers
În următoarea zi de sabat, aproape toată cetatea s-a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.
45. vers
Când au văzut iudeii mulțimile de oameni, au fost cuprinși de invidie. Ei spuneau vorbe rele și contraziceau ceea ce spunea Pavel.
46. vers
Dar Pavel și Barnaba au vorbit cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie vestit întâi vouă. Dar cum voi respingeți acest mesaj și vă considerați nedemni de viața eternă, ne întoarcem acum către neevrei.
47. vers
Căci iată ce ne-a spus Domnul:
«Te-am făcut o lumină pentru neevrei,
ca să poți duce mântuirea
la toți oamenii, până la marginile
pământului.»“
(Isaia 49.6)
48. vers
Când au auzit neevreii aceste cuvinte, s-au bucurat și au preamărit Cuvântul Domnului. Mulți dintre ei l-au crezut. Aceștia fuseseră aleși să aibă viața eternă.
49. vers
Mesajul lui Dumnezeu a fost vestit în tot ținutul.
50. vers
Iudeii au întărâtat femeile religioase influente și bărbații de frunte ai cetății și au început să-i persecute pe Pavel și Barnaba până i-au alungat din ținutul lor.
51. vers
Pavel și Barnaba și-au scuturat praful de pe picioare și au plecat spre Iconia.
52. vers
Dar ucenicii lui Isus din Antiohia erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Könyvek
