Faptele Apostolilor
5. fejezet
Anania și Safira
1. vers
Un om pe nume Anania, împreună cu soția lui, Safira, a vândut o bucată de pământ.
2. vers
El a păstrat pentru sine o parte din bani, cu știrea soției și o parte a dus-o apostolilor.
3. vers
Atunci Petru i-a spus: „Anania, de ce l-ai lăsat pe Satan să-ți umple inima ca să minți pe Duhul Sfânt? De ce ai păstrat o parte din bani pentru tine?
4. vers
Înainte de a-l vinde, pământul era al tău. Iar după ce l-ai vândut puteai să faci orice ai fi vrut cu banii. De ce te-ai gândit la un lucru atât de rău? Pe Dumnezeu L-ai mințit, nu pe noi, oamenii.“
5. vers
Auzind aceste cuvinte, Anania a căzut la pământ și a murit. Câțiva tineri au venit și i-au înfășurat trupul, apoi l-au dus și l-au îngropat.
6. vers
Toți oamenii care au auzit despre cele întâmplate au fost cuprinși de frică.
7. vers
Cam după trei ore, a venit soția lui Anania, fără să știe ce se întâmplase.
8. vers
Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atâta ați vândut ogorul?“
Safira a răspuns: „Da, cu atâta.“
9. vers
Atunci Petru i-a spus: „De ce v-ați înțeles amândoi să puneți la încercare Duhul Domnului? Auzi la ușă niște pași? Sunt oamenii care l-au îngropat pe soțul tău. La fel te vor duce și pe tine!“
10. vers
În acel moment, Safira a căzut la picioarele lui și a murit. Tinerii au intrat și au găsit-o moartă. Atunci au dus-o și pe ea și au îngropat-o lângă soțul ei.
11. vers
Întreaga adunare și ceilalți oameni care au auzit despre aceste lucruri au fost cuprinși de frică.
Apostolii vindecă mulți oameni
12. vers
Multe semne și minuni au fost făcute printre oameni de către apostoli. Credincioșii se întâlneau cu toții într-un gând în Pridvorul lui Solomon.
13. vers
Nici unul dintre ceilalți oameni nu îndrăznea să li se alăture, dar cu toții îi lăudau.
14. vers
Din ce în ce mai mulți oameni credeau în Domnul. Mulți bărbați și femei au fost adăugați la grupul de credincioși.
15. vers
Atunci oamenii și-au adus bolnavii în stradă, pe paturi și pe așternuturi, sperând ca măcar umbra lui Petru să cadă peste ei, când va trece el pe acolo.
16. vers
Mulțimi de oameni au venit în Ierusalim din așezările din împrejurimi. Ei îi aduceau cu ei pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri rele și toți erau vindecați.
Apostolii sunt persecutați
17. vers
Marele preot și cei apropiați lui, cei din grupul saducheilor, au fost cuprinși de invidie.
18. vers
Ei au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în închisoare.
19. vers
Dar, în timpul nopții, un înger al Domnului a deschis ușile închisorii. El i-a condus afară pe apostoli și le-a spus:
20. vers
„Duceți-vă, stați în Templu și spuneți oamenilor totul despre această viață nouă în Isus.“
21. vers
Când au auzit aceste cuvinte, apostolii au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să-i învețe pe oameni.
Când marele preot și apropiații lui au venit la Templu, ei au convocat o întâlnire a Sinedriului și a întregii adunări a bătrânilor poporului Israel. Apoi ei au trimis câțiva soldați la închisoare pentru a-i aduce pe apostoli.
22. vers
Când aceștia au ajuns la închisoare, nu i-au găsit înăuntru pe apostoli. Soldații s-au întors și au spus ce se întâmplase:
23. vers
„Am găsit închisoarea bine încuiată, în toată siguranța și gărzile stând la uși; dar când am intrat, nu am găsit pe nimeni înăuntru.“
24. vers
Când au auzit aceste cuvinte, căpitanul gărzilor de la Templu, precum și preoții cei mai de seamă au fost nedumeriți și se întrebau ce se putuse întâmpla cu ei.
25. vers
Atunci cineva a intrat și le-a spus: „Cei pe care i-ați închis stau acum în Templu și îi învață pe oameni.“
26. vers
Atunci căpitanul a plecat cu soldații lui și i-a adus înapoi pe apostoli, dar nu cu forța, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.
27. vers
Soldații i-au adus pe apostoli înaintea Sinedriului. Marele preot le-a cerut socoteală, vorbindu-le astfel:
28. vers
„V-am poruncit anume să nu mai învățați pe nimeni despre acest om. Cu toate acestea, voi ați umplut tot Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să dați vina pe noi pentru moartea acestui om.“
29. vers
Petru și ceilalți apostoli au răspuns: „Noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu, nu de oameni.
30. vers
Voi L-ați omorât pe Isus, răstignindu-L pe cruce, însă Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat dintre cei morți.
31. vers
El L-a înălțat pe Isus la dreapta Lui și L-a făcut Prințul și Mântuitorul nostru. El a făcut aceasta pentru ca să dea poporului Israel prilejul să se întoarcă de la păcatele lor, să se întoarcă la Dumnezeu pentru ca păcatele lor să fie iertate.
32. vers
Noi am văzut aceste lucruri și suntem martori. La fel este și Duhul Sfânt pe care Dumnezeu L-a dat celor ce ascultă de El.“
33. vers
Când cei din Sinedriu au auzit aceasta, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare pe apostoli.
34. vers
Dar un fariseu, pe nume Gamaliel, învățător al Legii foarte respectat de oameni, s-a ridicat în picioare. El a poruncit ca apostolii să fie scoși afară pentru puțin timp.
35. vers
Atunci el le-a spus: „Bărbați iudei, gândiți-vă cu grijă la ce aveți de gând să le faceți acestor oameni!
36. vers
Nu cu mult timp în urmă a venit Teuda, pretinzând că este o persoană importantă. I s-au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost ucis, iar cei care îl urmaseră au fost împrăștiați și nimic nu s-a ales din mișcarea lor.
37. vers
După el, în vremea recensământului, a apărut Iuda, din Galileea. Și el a reușit să-i atragă pe unii din popor de partea sa. Dar și el a fost omorât, iar cei care îl urmaseră au fost împrăștiați.
38. vers
Acum vă spun: stați departe de oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă planul lor vine de la oameni, va da greș.
39. vers
Dar dacă vine de la Dumnezeu, nu-l veți putea distruge. Și s-ar putea chiar să descoperiți că luptați împotriva lui Dumnezeu Însuși.“
Cei din Sinedriu i-au urmat sfatul.
40. vers
Ei i-au chemat înăuntru pe apostoli și au pus să fie biciuiți, le-au poruncit să nu mai vorbească oamenilor despre Isus, apoi le-au dat drumul.
41. vers
Apostolii au plecat dinaintea Sinedriului bucuroși că au fost considerați demni de a fi batjocoriți pentru Numele lui Isus.
42. vers
Dar ei nu au încetat să-i învețe pe oameni. În fiecare zi se duceau în Templu și în casele oamenilor și le spuneau Vestea Bună că Isus este Cristosul.
Könyvek
