Faptele Apostolilor
2. fejezet
Coborârea Duhului Sfânt
1. vers
Când a venit ziua Cincizecimii, apostolii erau cu toții împreună în același loc.
2. vers
Deodată, a venit din cer un zgomot asemenea celui făcut de un vânt puternic. Zgomotul a umplut toată casa în care se adunaseră ei.
3. vers
Ucenicii au văzut ceva ca niște limbi de foc. Acestea s-au împărțit și s-au așezat pe fiecare dintre ei.
4. vers
Cu toții au fost umpluți cu Duhul Sfânt. Ei au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul putere să vorbească.
5. vers
În Ierusalim se aflau în acele zile evrei evlavioși din toate țările lumii.
6. vers
Când s-a auzit zgomotul, s-a adunat o mulțime de oameni. Ei au fost foarte surprinși pentru că fiecare îi auzea pe apostoli vorbind în propria sa limbă.
7. vers
Ei erau foarte uluiți și spuneau cu uimire: „Oamenii aceștia care vorbesc nu sunt din Galileea?
8. vers
Atunci cum se face că îi auzim vorbind în limba fiecăruia dintre noi?
9. vers
Sunt printre noi parți, mezi, elamiți; sunt și oameni din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont și Asia,
10. vers
din Frigia, Pamfilia, Egipt, din regiunea Libiei, lângă Cirena. Sunt aici vizitatori din Roma,
11. vers
din Creta și din Arabia. Unii sunt iudei, alții au fost convertiți la iudaism. Dar cu toții îi auzim pe acești oameni vorbind în propria noastră limbă despre lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu.“
12. vers
Toți oamenii erau uimiți și nu știau ce să creadă. Ei se întrebau: „Ce înseamnă acestea?“
13. vers
Dar alții își băteau joc de apostoli și spuneau: „Au băut prea mult vin!“
Cuvântarea lui Petru
14. vers
Atunci Petru s-a sculat în picioare împreună cu ceilalți unsprezece apostoli. Petru și-a ridicat glasul și a zis: „Fraților iudei și voi, toți ceilalți locuitori din Ierusalim, ascultați-mă cu atenție! Lăsați-mă să vă explic ce se întâmplă.
15. vers
Acești oameni nu sunt beți, cum credeți voi. Este abia nouă dimineața!
16. vers
Ci, tot ce vedeți acum sunt lucrurile despre care a scris profetul Ioel:
17. vers
«Dumnezeu spune:
În zilele de pe urmă, voi turna Duhul
Meu peste toți oamenii.
Fiii și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea viziuni,
bătrânii voștri vor avea visuri.
18. vers
Da, în zilele acelea, voi turna Duhul Meu
peste slujitorii Mei, bărbați și femei,
și ei vor profeți.
19. vers
Voi face să se vadă semne
sus în cer și jos pe pământ:
sânge, foc și nori de fum.
20. vers
Soarele se va transforma în întuneric
și luna va deveni ca sângele.
Apoi va veni ziua Domnului,
mare și plină de slavă.
21. vers
Atunci orice om
care se încrede în Domnul
va fi mântuit.»
(Ioel 2.28–32)
22. vers
Frați iudei, ascultați cuvintele mele: Isus din Nazaret a fost un om deosebit. Dumnezeu v-a dovedit acest lucru prin faptele puternice, minunile și semnele pe care le-a făcut printre voi prin El, după cum bine știți.
23. vers
Acest om v-a fost dat vouă, așa cum Dumnezeu știa că se va întâmpla și cum a fost planul Lui să se întâmple. Însă, cu ajutorul oamenilor răi, voi L-ați omorât, răstignindu-L pe cruce.
24. vers
Dar Dumnezeu L-a înviat pe Isus și L-a eliberat de lanțurile morții. Moartea nu L-a mai putut ține în strânsoarea sa.
25. vers
Despre El, David spune:
«L-am văzut tot timpul pe Domnul
înaintea mea.
Pentru că El este la dreapta mea,
eu voi fi mereu în siguranță.
26. vers
De aceea inima mea este veselă
și gura mea vorbește cu bucurie.
Chiar și trupul meu va trăi cu speranță.
27. vers
Căci Tu nu mă vei părăsi
în Locuința morților.
Nu vei lăsa trupul Sfântului Tău
să putrezească în mormânt.
28. vers
Tu mi-ai arătat căile vieții mele
și prezența Ta mă va umple de
bucurie.»
(Psalmul 16.8–11)
29. vers
Fraților, despre strămoșul nostru David vă pot spune cu încredere că a murit și a fost îngropat. Mormântul lui este și astăzi aici, în mijlocul nostru.
30. vers
Dar David a fost un profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul dintre descendenții săi.
31. vers
Privind spre viitor, David a vorbit despre învierea lui Cristos. El a scris:
«El nu va fi lăsat în Locuința Morților,
iar trupul Lui
nu va ajunge să putrezească.»
32. vers
Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înviat din morți, și noi toți suntem martori că acest lucru s-a întâmplat.
33. vers
Fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu, El a primit de la Tatăl Duhul Sfânt, care fusese promis și L-a revărsat prin ceea ce vedeți și auziți acum.
34. vers
Căci nu David a fost cel care s-a suit la ceruri. El însuși a spus:
«Domnul a spus Domnului meu:
Așează-Te la dreapta Mea,
35. vers
până când îi voi pune pe dușmanii Tăi
sub picioarele Tale.»
(Psalmul 110.1)
36. vers
Deci tot poporul Israel să știe cu siguranță că pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn și Cristos.“
37. vers
Când au auzit aceste cuvinte, oamenii au fost străpunși în inimă. Ei le-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce ar trebui să facem?“
38. vers
Petru le-a răspuns: „Schimbați-vă inima și viața și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor. Și veți primi darul Duhului Sfânt.
39. vers
Căci această promisiune este pentru voi dar și pentru copiii voștri și pentru cei ce sunt departe acum. Este pentru toți cei pe care Domnul Dumnezeu îi va chema la El.“
40. vers
Și cu multe alte cuvinte, Petru i-a avertizat și i-a rugat: „Salvați-vă de pedeapsa care o așteaptă pe această generație depravată!“
41. vers
Oamenii care au primit cuvintele lui Petru au fost botezați. În ziua aceea, aproape trei mii de oameni s-au adăugat grupului de credincioși.
42. vers
Ei continuau cu consecvență să învețe de la apostoli, să aibă părtășie unii cu alții, să mănânce împreună și să se roage împreună.
Credincioșii împart între ei tot ce au
43. vers
Apostolii făceau multe minuni și semne și toți oamenii erau plini de teamă și venerație pentru Dumnezeu.
44. vers
Toți credincioșii erau împreună și împărțeau între ei tot ce aveau.
45. vers
Ei și-au vândut pământurile și lucrurile pe care le aveau, iar banii i-au împărțit la toți, după cum avea fiecare nevoie.
46. vers
În fiecare zi, toți cu același gând, se întâlneau la Templu și mâncau împreună în casele lor. Ei împărțeau hrana între ei cu bucurie și cu inimi sincere.
47. vers
Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau pe placul întregului popor. Mulți oameni erau mântuiți în fiecare zi și Domnul îi adăuga pe aceștia grupului de credincioși.
Könyvek
