Faptele Apostolilor
28. fejezet
Trei luni în insula Malta
1. vers
După ce am ajuns în siguranță, am aflat că numele insulei era Malta.
2. vers
Locuitorii de acolo au fost neobișnuit de prietenoși cu noi. Pentru că începuse să plouă și se făcuse frig, ei au făcut pentru noi un foc și ne-au chemat pe toți.
3. vers
Pavel a strâns o grămadă de ramuri uscate și le punea pe foc. Atunci o viperă a ieșit din cauza căldurii și s-a prins de mâna lui.
4. vers
Când locuitorii insulei au văzut șarpele atârnând de mâna lui Pavel și-au spus: „Cu siguranță omul acesta este un ucigaș. El nu a murit în mare, dar Dreptatea nu vrea ca el să trăiască.“
5. vers
Dar Pavel a scuturat vipera de pe mână și a lăsat-o să cadă în foc. El nu era rănit deloc.
6. vers
Oamenii se așteptau ca el să se umfle sau să cadă mort la pământ. Ei au așteptat mai mult timp și când au văzut că nu i s-a întâmplat nimic rău, s-au răzgândit și au spus că Pavel era un zeu.
7. vers
Locul unde se aflau ei era în apropierea unor terenuri care aparțineau celui mai important om de pe insulă. Numele acestuia era Publius. El ne-a primit în casa lui, unde am stat trei zile, și s-a purtat foarte bine cu noi.
8. vers
Tatăl lui Publius se afla în pat. El era foarte bolnav, având febră și dizenterie. Pavel s-a dus să-l vadă. El s-a rugat, apoi și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.
9. vers
După ce s-a întâmplat acest lucru, toți ceilalți oameni de pe insulă, care erau bolnavi, au venit la Pavel, iar el i-a vindecat.
10. vers
Băștinașii ne-au acordat multă cinste și ne-au tratat cu generozitate, iar la plecare ne-au dat lucruri de care urma să avem nevoie.
Sosirea la Roma
11. vers
Am stat pe insulă timp de trei luni, apoi am plecat cu o corabie din Alexandria care rămăsese acolo peste iarnă. Corabia purta semnul Dioscurilor.
12. vers
Am ajuns în Siracuza și am rămas acolo trei zile.
13. vers
De acolo am navigat mai departe, în jurul coastei și am ajuns la Regium. O zi mai târziu, vântul a început să bată dinspre sud și după încă o zi am ajuns la Puzole.
14. vers
Acolo am găsit câțiva frați. Ei ne-au rugat să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns la Roma.
15. vers
Frații din Roma au auzit despre noi și că urma să venim și au venit până la „Forul lui Apius“ și până la „Trei Taverne“ pentru a ne întâmpina. Când i-a văzut, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și s-a simțit încurajat.
Pavel în Roma
16. vers
Când am intrat în Roma, lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur; doar un soldat îl păzea.
17. vers
După trei zile, Pavel i-a chemat laolaltă pe conducătorii iudeilor. Când s-au strâns cu toții, Pavel le-a spus: „Fraților, eu nu am făcut nimic rău împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri. Cu toate acestea, când am fost în Ierusalim, am fost dat prizonier în mâinile romanilor.
18. vers
Romanii mi-au pus multe întrebări, dar nu m-au găsit vinovat de nici un lucru pentru care să merit pedeapsa cu moartea, așa că au vrut să-mi dea drumul.
19. vers
Dar iudeii s-au opus, așa că a trebuit să cer să fiu trimis lui Cezar, cu toate că nu am nici o acuzație de adus poporului meu.
20. vers
Acesta este motivul pentru care am cerut să mă întâlnesc și să vorbesc cu voi. Sunt legat în aceste lanțuri din pricina speranței poporului Israel.“
21. vers
Conducătorii iudei i-au spus lui Pavel: „Nu am primit nici o scrisoare din Iudeea despre tine și nici unul dintre frații care au venit de acolo nu a adus nici un fel de informații și nici nu ne-a spus nimic rău despre tine.
22. vers
Dar am vrea să auzim chiar de la tine care sunt părerile tale, pentru că știm că peste tot se vorbește împotriva acestei secte.“
23. vers
Așa că Pavel și conducătorii iudei au stabilit o zi în care să se întâlnească din nou. O mare mulțime de iudei au venit atunci în casa unde locuia Pavel. Pavel a vorbit de dimineață până seara, explicându-le despre Împărăția lui Dumnezeu. El a folosit Legea lui Moise și scrierile profeților pentru a-i convinge să creadă ceea ce le spunea despre Isus.
24. vers
Unii dintre ei au crezut lucrurile pe care le-a spus Pavel, dar alții nu au crezut.
25. vers
Ei se contraziceau între ei și se pregăteau să plece. Pavel le-a mai spus un singur lucru: „Duhul Sfânt a vorbit bine, când a spus strămoșilor voștri, prin profetul Isaia:
26. vers
«Du-te la poporul acesta și spune-le:
Veți auzi cu urechile voastre,
dar nu veți înțelege,
veți privi cu ochii voștri,
dar nu veți vedea.
27. vers
Acest popor și-a împietrit inima.
Ei și-au astupat urechile
și și-au închis ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii lor,
să audă cu urechile lor,
să înțeleagă cu inimile lor,
să se întoarcă la Mine și să-i vindec.»
(Isaia 6.9–10)
28. vers
Trebuie să știți că Dumnezeu a trimis mântuirea Sa neevreilor. Ei vor asculta!“
29. vers
[După ce a spus aceste lucruri, iudeii au plecat certându-se între ei.]
30. vers
Timp de doi ani, Pavel a locuit în casa pe care o închiriase și i-a primit pe toți oamenii care au venit să-l viziteze.
31. vers
El a predicat despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a învățat pe oameni despre Domnul Isus Cristos, cu multă îndrăzneală și fără nici o piedică.
Könyvek
