20. fejezet
Odată Isus se afla în Templu unde îi învăța pe oameni și le spunea Vestea Bună. Conducătorii preoților și învățătorii Legii, împreună cu bătrânii con- ducători iudei au venit la El.
Ei I-au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci aceste lucruri! Și cine Ți-a dat această autoritate?“
Isus le-a răspuns: „Vă voi pune și eu o întrebare. Răspundeți-Mi:
botezul cu care boteza Ioan era de la Dumnezeu sau de la oameni?“
Preoții, învățătorii Legii și conducătorii iudei au discutat între ei și au spus: „Dacă răspundem: «De la Dumnezeu», Isus va spune: «De ce nu l-ați crezut?»
Dar dacă răspundem: «De la oameni», oamenii ne vor omorî cu pietre, pentru că ei sunt siguri că Ioan a fost un profet.“
Așa că ei au răspuns că nu știu de unde era botezul lui Ioan.
Atunci Isus le-a spus: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.“
Apoi Isus a început să spună oamenilor această pildă: „Un om a plantat o vie. El a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat din țară pentru mult timp.
Când a venit timpul pentru strânsul strugurilor, omul a trimis un slujitor la viticultori ca să ia din rodul viei. Dar arendașii l-au bătut pe slujitor și l-au trimis înapoi fără nimic.
Atunci omul a trimis un alt slujitor. Dar ei l-au bătut și pe acesta, s-au purtat urât cu el și l-au trimis înapoi fără nimic.
Omul a continuat și a trimis un al treilea slujitor. Dar viticultorii l-au rănit și pe el și l-au trimis înapoi fără nimic.
Atunci proprietarul viei a spus: «Ce să fac? Îl voi trimite chiar pe fiul meu iubit. Poate vor avea respect pentru el.»
Dar când viticultorii l-au văzut pe fiu, au vorbit între ei și au spus: «El este moștenitorul viei. Să-l omorâm și atunci moștenirea va fi a noastră!»
Și l-au scos pe fiu afară din vie și l-au omorât.
Ce va face acum proprietarul viei?
Va veni și îi va omorî pe acei viticultori și va încredința via altora.“
Când au auzit oamenii această istorisire, au spus: „Să nu se întâmple una ca asta!“
Dar Isus S-a uitat la ei și a spus: „Atunci care este înțelesul acestui verset din Scripturi:
«Piatra care a fost refuzată de zidari
a ajuns să fie pusă în capul unghiului»?
(Psalmul 118.22)
Oricine va cădea pe piatra aceasta va fi rupt în bucăți. Și acela peste care va cădea ea va fi zdrobit!“
Învățătorii Legii și conducătorii preoților încercau să găsească o cale de a-L aresta pe Isus chiar atunci, dar se temeau de oameni. Ei căutau să-L prindă pe Isus pentru că știau că spusese pilda aceasta împotriva lor.
Deci Îl urmăreau cu atenție. Ei au trimis niște iscoade, oameni care se prefăceau a fi sinceri, pentru a-L prinde pe Isus spunând ceva greșit. Atunci ei ar fi putut să-L dea pe mâna guvernatorului, care avea putere și autoritate.
Acești oameni L-au întrebat: „Învățătorule, știm că ce spui și ce ne înveți este adevărat. Știm că-i tratezi la fel pe toți oamenii și că-i înveți adevărul despre calea lui Dumnezeu.
Este bine să plătim taxe Cezarului sau nu?“
Isus a înțeles intențiile lor rele. Și le-a răspuns:
„Arătați-Mi o monedă de argint. A cui față și al cui nume sunt pe monedă?“
„Ale Cezarului“, au răspuns ei.
Atunci Isus le-a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și dați-I lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“
Ei au fost uimiți de răspunsul înțelept al lui Isus și au tăcut. Ei nu au putut să-L prindă pe Isus spunând ceva greșit în public.
Câțiva dintre saduchei au venit la Isus (saducheii nu cred că există înviere). Ei L-au întrebat:
„Învățătorule, Moise ne-a scris în Lege o poruncă: dacă un bărbat însurat, dar care nu a avut copii, moare, fratele lui trebuie să se însoare cu soția acestuia și să aibă copii pentru fratele său mort.
Au fost cândva șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit fără să aibă copii.
Atunci cel de-al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar a murit fără să aibă copii.
Apoi cel de-al treilea frate s-a căsătorit cu ea, dar a murit și el. La fel s-a întâmplat cu toți cei șapte frați. Ei au murit fără să aibă copii.
În cele din urmă, a murit și femeia.
Dacă a fost măritată cu toți șapte, a cui soție va fi ea la înviere?“
Atunci Isus le-a spus: „Oamenii de azi se însoară și se mărită.
Însă cei care vor fi considerați demni de a lua parte la învierea dintre cei morți și să trăiască în veacul următor nu se vor însura, nici nu se vor mărita;
și nu vor mai putea muri, pentru că vor fi ca îngerii. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu pentru că au fost înviați.
Chiar Moise a arătat că morții învie. Când a scris despre rugul aprins, el a spus că Domnul este «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.»
Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci este Dumnezeul celor vii, căci pentru El ei sunt în viață.“
Câțiva dintre învățătorii Legii au spus: „Învățătorule, bine ai spus!“
Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună vreo întrebare.
Dar Isus le-a spus: „De ce spun oamenii că Cristos este fiul lui David?
Căci însuși David, în cartea Psalmilor, spune:
«Domnul a spus Domnului meu:
Stai la dreapta Mea
până îi voi pune pe dușmanii Tăi la
picioarele Tale.»
(Psalmul 110.1)
Deci David Îl numește «Domn». Atunci cum poate Cristos să fie fiul lui David?“
Toți oamenii Îl ascultau pe Isus. El a spus ucenicilor:
„Feriți-vă de învățătorii Legii, cărora le place să umble îmbrăcați în haine lungi și le place ca oamenii să le arate respect în piețe. Lor le place să primească locurile cele mai importante în sinagogi și locurile de cinste la petreceri.
Dar ei le înșală pe văduve și le fură casele și spun rugăciuni lungi doar de ochii lumii. Acești oameni vor primi cea mai grea pedeapsă.“