Evanghelia după Luca
capítulo 20
Autoritatea lui Isus
verso 1
Odată Isus se afla în Templu unde îi învăța pe oameni și le spunea Vestea Bună. Conducătorii preoților și învățătorii Legii, împreună cu bătrânii con- ducători iudei au venit la El.
verso 2
Ei I-au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci aceste lucruri! Și cine Ți-a dat această autoritate?“
verso 3
Isus le-a răspuns: „Vă voi pune și eu o întrebare. Răspundeți-Mi:
verso 4
botezul cu care boteza Ioan era de la Dumnezeu sau de la oameni?“
verso 5
Preoții, învățătorii Legii și conducătorii iudei au discutat între ei și au spus: „Dacă răspundem: «De la Dumnezeu», Isus va spune: «De ce nu l-ați crezut?»
verso 6
Dar dacă răspundem: «De la oameni», oamenii ne vor omorî cu pietre, pentru că ei sunt siguri că Ioan a fost un profet.“
verso 7
Așa că ei au răspuns că nu știu de unde era botezul lui Ioan.
verso 8
Atunci Isus le-a spus: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.“
Pilda viticultorilor
verso 9
Apoi Isus a început să spună oamenilor această pildă: „Un om a plantat o vie. El a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat din țară pentru mult timp.
verso 10
Când a venit timpul pentru strânsul strugurilor, omul a trimis un slujitor la viticultori ca să ia din rodul viei. Dar arendașii l-au bătut pe slujitor și l-au trimis înapoi fără nimic.
verso 11
Atunci omul a trimis un alt slujitor. Dar ei l-au bătut și pe acesta, s-au purtat urât cu el și l-au trimis înapoi fără nimic.
verso 12
Omul a continuat și a trimis un al treilea slujitor. Dar viticultorii l-au rănit și pe el și l-au trimis înapoi fără nimic.
verso 13
Atunci proprietarul viei a spus: «Ce să fac? Îl voi trimite chiar pe fiul meu iubit. Poate vor avea respect pentru el.»
verso 14
Dar când viticultorii l-au văzut pe fiu, au vorbit între ei și au spus: «El este moștenitorul viei. Să-l omorâm și atunci moștenirea va fi a noastră!»
verso 15
Și l-au scos pe fiu afară din vie și l-au omorât.
Ce va face acum proprietarul viei?
verso 16
Va veni și îi va omorî pe acei viticultori și va încredința via altora.“
Când au auzit oamenii această istorisire, au spus: „Să nu se întâmple una ca asta!“
verso 17
Dar Isus S-a uitat la ei și a spus: „Atunci care este înțelesul acestui verset din Scripturi:
«Piatra care a fost refuzată de zidari
a ajuns să fie pusă în capul unghiului»?
(Psalmul 118.22)
verso 18
Oricine va cădea pe piatra aceasta va fi rupt în bucăți. Și acela peste care va cădea ea va fi zdrobit!“
verso 19
Învățătorii Legii și conducătorii preoților încercau să găsească o cale de a-L aresta pe Isus chiar atunci, dar se temeau de oameni. Ei căutau să-L prindă pe Isus pentru că știau că spusese pilda aceasta împotriva lor.
Taxa pentru Cezar
verso 20
Deci Îl urmăreau cu atenție. Ei au trimis niște iscoade, oameni care se prefăceau a fi sinceri, pentru a-L prinde pe Isus spunând ceva greșit. Atunci ei ar fi putut să-L dea pe mâna guvernatorului, care avea putere și autoritate.
verso 21
Acești oameni L-au întrebat: „Învățătorule, știm că ce spui și ce ne înveți este adevărat. Știm că-i tratezi la fel pe toți oamenii și că-i înveți adevărul despre calea lui Dumnezeu.
verso 22
Este bine să plătim taxe Cezarului sau nu?“
verso 23
Isus a înțeles intențiile lor rele. Și le-a răspuns:
verso 24
„Arătați-Mi o monedă de argint. A cui față și al cui nume sunt pe monedă?“
„Ale Cezarului“, au răspuns ei.
verso 25
Atunci Isus le-a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și dați-I lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“
verso 26
Ei au fost uimiți de răspunsul înțelept al lui Isus și au tăcut. Ei nu au putut să-L prindă pe Isus spunând ceva greșit în public.
Despre înviere
verso 27
Câțiva dintre saduchei au venit la Isus (saducheii nu cred că există înviere). Ei L-au întrebat:
verso 28
„Învățătorule, Moise ne-a scris în Lege o poruncă: dacă un bărbat însurat, dar care nu a avut copii, moare, fratele lui trebuie să se însoare cu soția acestuia și să aibă copii pentru fratele său mort.
verso 29
Au fost cândva șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit fără să aibă copii.
verso 30
Atunci cel de-al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar a murit fără să aibă copii.
verso 31
Apoi cel de-al treilea frate s-a căsătorit cu ea, dar a murit și el. La fel s-a întâmplat cu toți cei șapte frați. Ei au murit fără să aibă copii.
verso 32
În cele din urmă, a murit și femeia.
verso 33
Dacă a fost măritată cu toți șapte, a cui soție va fi ea la înviere?“
verso 34
Atunci Isus le-a spus: „Oamenii de azi se însoară și se mărită.
verso 35
Însă cei care vor fi considerați demni de a lua parte la învierea dintre cei morți și să trăiască în veacul următor nu se vor însura, nici nu se vor mărita;
verso 36
și nu vor mai putea muri, pentru că vor fi ca îngerii. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu pentru că au fost înviați.
verso 37
Chiar Moise a arătat că morții învie. Când a scris despre rugul aprins, el a spus că Domnul este «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.»
verso 38
Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci este Dumnezeul celor vii, căci pentru El ei sunt în viață.“
verso 39
Câțiva dintre învățătorii Legii au spus: „Învățătorule, bine ai spus!“
verso 40
Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună vreo întrebare.
Al cui fiu este Cristosul
verso 41
Dar Isus le-a spus: „De ce spun oamenii că Cristos este fiul lui David?
verso 42
Căci însuși David, în cartea Psalmilor, spune:
«Domnul a spus Domnului meu:
Stai la dreapta Mea
verso 43
până îi voi pune pe dușmanii Tăi la
picioarele Tale.»
(Psalmul 110.1)
verso 44
Deci David Îl numește «Domn». Atunci cum poate Cristos să fie fiul lui David?“
Învățătorii Legii
verso 45
Toți oamenii Îl ascultau pe Isus. El a spus ucenicilor:
verso 46
„Feriți-vă de învățătorii Legii, cărora le place să umble îmbrăcați în haine lungi și le place ca oamenii să le arate respect în piețe. Lor le place să primească locurile cele mai importante în sinagogi și locurile de cinste la petreceri.
verso 47
Dar ei le înșală pe văduve și le fură casele și spun rugăciuni lungi doar de ochii lumii. Acești oameni vor primi cea mai grea pedeapsă.“
Libros
