Apocalipsa lui Ioan

capitolul 10


Capitole:


versetul 1

Apoi am văzut un alt înger puternic coborând din cer. Era îmbrăcat într-un nor și avea un curcubeu în jurul capului său. Fața lui era ca soarele, iar picioarele ca stâlpii de foc.


versetul 2

În mână avea un sul mic de carte, care era deschis.


versetul 3

Și-a pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământ. Apoi a strigat cu glas puternic, ca urletul unui leu. Când a strigat, și-au făcut auzite vocile cele șapte tunete.


versetul 4

Când au vorbit cele șapte tunete, eram gata să scriu, însă am auzit un glas din cer spunând: „Păstrează secretul și nu scrie ce au spus cele șapte tunete!“


versetul 5

Apoi îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer


versetul 6

și a jurat pe Cel ce trăiește etern, Cel ce a creat cerul și lucrurile din el, pământul și marea împreună cu tot ce au în ele. „Nu va mai fi nici o întârziere“, a spus el.


versetul 7

„Dar când va veni timpul să fie auzit cel de-al șaptelea înger, când acesta va suna din trâmbiță, atunci planul ascuns al lui Dumnezeu va fi împlinit, conform Veștii Bune pe care a dat-o El slujitorilor Săi, profeții.“


versetul 8

Vocea pe care am auzit-o din cer, mi-a vorbit din nou, zicând: „Du-te și ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ!“


versetul 9

Așa că m-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea micul sul. El mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l! Îți va acri stomacul, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.“


versetul 10

Atunci am luat micul sul din mâna îngerului și l-am mâncat. În gura mea era dulce ca mierea, dar după ce l-am mâncat, stomacul meu s-a acrit.


versetul 11

Apoi mi s-a spus: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, națiuni, limbi și împărați.“

Capitole:


Cărți