capitolul 21
Atunci am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că primul cer și primul pământ dispăruseră, iar marea nu mai era.
Am văzut și cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu. Era gătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei.
Și am auzit un glas puternic, venind dinspre tron, care spunea: „Locuința lui Dumnezeu va fi cu oamenii. El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui, iar Dumnezeu Însuși va fi cu ei, Dumnezeul lor.
El va șterge orice lacrimă din ochii lor și nu va mai fi moarte. Nu va mai fi nici jale, nici plânset, nici durere, căci lucrurile vechi s-au dus.“
Apoi Cel ce stătea pe tron a spus: „Iată! Eu fac toate lucrurile noi!“ Și a mai spus: „Scrie că aceste cuvinte sunt demne de încredere și adevărate.“
Atunci mi-a spus: „S-a sfârșit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui însetat îi voi da să bea fără plată din izvorul apei care dă viață.
Cel ce va învinge va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi copilul Meu.
Dar lașii, necredincioșii, depravații, ucigașii, imoralii, vrăjitorii, închinătorii la idoli și toți mincinoșii își au partea lor în iazul cu foc și pucioasă. Aceasta este a doua moarte.“
Atunci a venit unul dintre cei șapte îngeri care aveau cele șapte vase umplute cu cele șapte nenorociri și mi-a spus: „Vino și îți voi arăta mireasa, soția Mielului!“
În timp ce eram sub influența Duhului, el m-a dus pe un munte mare și înalt și mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu.
Avea slava lui Dumnezeu. Strălucirea ei era ca a unei pietre foarte scumpe, ca a pietrei de iaspis, străvezie cum este cristalul.
Cetatea avea un zid lat și înalt. Avea douăsprezece porți, cu doisprezece îngeri la porți, pe porți fiind scrise numele celor douăsprezece triburi ale lui Israel.
Erau trei porți la est, trei porți la nord, trei porți la sud și trei porți la apus.
Zidul cetății era construit pe douăsprezece pietre de temelie. Pe ele erau scrise numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.
Îngerul care-mi vorbea avea un toiag de măsurat făcut din aur, pentru a măsura cetatea, porțile și zidurile ei.
Cetatea se înscria într-un pătrat perfect. Lungimea și lărgimea ei erau egale. Îngerul a măsurat cetatea cu toiagul și avea două mii două sute de kilometri. Lungimea, lățimea și înălțimea ei erau egale.
Apoi i-a măsurat zidul. Acesta avea șaptezeci și doi de metri3, în unități de măsură omenești.
Zidul era făcut din iaspis, iar cetatea era din aur pur, transparent ca sticla.
Temeliile zidului cetății erau împodobite cu tot felul de pietre prețioase. Prima temelie era de iaspis, a doua de safir, a treia de calcedonie, a patra de smarald,
a cincea de sardonix; a șasea de sardiu, a șaptea de crisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de crisopraz, a unsprezecea de hiacint și a douăsprezecea de ametist.
Cele douăsprezece porți erau alcătuite din douăsprezece perle, fiecare poartă fiind făcută dintr-o perlă. Străzile erau făcute din aur pur, ca sticla transparentă.
N-am văzut vreun templu în ea, fiindcă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic și Mielul sunt templul ei.
Cetatea nu are nevoie de soare și nici de lună s-o lumineze, căci slava lui Dumnezeu o luminează și Mielul este sursa ei de lumină.
Popoarele vor merge în lumina ei, iar împărații pământului își vor aduce slava în ea.
Porțile ei nu vor fi niciodată închise, în nici o zi și acolo nu va fi noapte.
Strălucirea și bogăția națiunilor vor fi aduse în ea.
Nu va intra nimic necurat în ea, nimeni care face lucruri rușinoase sau trăiește în minciună, ci numai cei scriși în Cartea Vieții Mielului.