Apocalipsa lui Ioan

capitolul 14


Capitole:


Cântecul celor răscumpărați


versetul 1

Atunci m-am uitat și în fața mea era Mielul stând pe Muntele Sion. Cu El erau o sută patruzeci și patru de mii de oameni care aveau scrise pe frunțile lor Numele Lui și al Tatălui Său.


versetul 2

Apoi am auzit un glas din cer, ca vuietul unei cascade sau ca zgomotul unui tunet puternic. Glasul pe care l-am auzit era ca muzica harpiștilor cântând la harpele lor.


versetul 3

Oamenii cântau o cântare nouă înaintea tronului, a celor patru ființe vii și a bătrânilor. Nimeni nu putea să învețe cântarea, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii care fuseseră răscumpărați de pe pământ.


versetul 4

Ei sunt aceia care nu au avut relații sexuale cu femei; ei sunt virgini și Îl urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre ceilalți oameni și sunt prima roadă a recoltei pusă deoparte pentru Dumnezeu și Miel.


versetul 5

Nu sunt vinovați de minciună și sunt fără vină.


Cei trei îngeri


versetul 6

Apoi am văzut un alt înger zburând în înaltul cerului. El avea o Veste Bună eternă pe care urma s-o proclame locuitorilor pământului, tuturor națiunilor, tuturor triburilor, în toate limbile și tuturor popoarelor.


versetul 7

El striga: „Temeți-vă de Dumnezeu și slăviți-L, căci a venit vremea ca El să judece lumea! Plecați-vă înaintea Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele!“


versetul 8

A urmat un al doilea înger, care a strigat: „A căzut! Marea cetate a Babilonului a căzut! Ea a făcut ca toate națiunile să bea din vinul furiei lui Dumnezeu din cauza adulterului ei.“


versetul 9

Apoi, i-a urmat un al treilea înger, spunând cu glas tare: „Oricine se închină fiarei și statuii ei și primește semnul pe frunte sau pe mână


versetul 10

va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, vin nediluat, amestecat în cupa mâniei Lui. Acela va fi torturat în foc și pucioasă, în prezența îngerilor sfinți și a Mielului.


versetul 11

Iar fumul chinului lor se va ridica pentru totdeauna. Nu va fi zi sau noapte de odihnă pentru cei se ce închină fiarei și statuii sale sau pentru oricine a primit semnul numelui ei.


versetul 12

Aici este ⸤nevoie de⸥ răbdarea sfinților, care țin poruncile lui Dumnezeu și care își păstrează credința lor în Isus.“


versetul 13

Apoi am auzit un glas din cer zicând: „Scrie acestea: «Fericiți sunt cei care mor în Domnul de acum încolo!»“
„Așa este“, spune Duhul. „Ei se vor odihni de truda lor, căci faptele lor îi urmează.“


Secerișul pământului


versetul 14

Atunci m-am uitat și înaintea mea era un nor alb, iar pe nor stătea o ființă ce semăna cu „Fiul omului“. Pe cap avea o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuțită.


versetul 15

Un alt înger a ieșit din Templu, strigându-I cu glas tare Celui ce stătea pe nor: „Folosește-Ți secera și strânge recolta, căci a venit vremea secerișului și recolta pământului este coaptă.“


versetul 16

Așa că Cel ce stătea pe nor Și-a învârtit secera peste pământ și pământul a fost secerat.


versetul 17

Alt înger a ieșit din Templul aflat în cer, având și el o seceră ascuțită.


versetul 18

Iar din altar a ieșit un alt înger care avea putere asupra focului. El a strigat cu glas tare către cel cu secera ascuțită: „Folosește-ți secera ascuțită și culege ciorchinii viței pământului, căci strugurii ei sunt copți.“


versetul 19

Iar îngerul și-a legănat secera pe deasupra pământului, a cules strugurii viței pământului și a aruncat strugurii în teascul mâniei mari a lui Dumnezeu.


versetul 20

Strugurii au fost călcați în teasc în afara cetății și din teasc a ieșit sânge până la înălțimea căpăstrului cailor, pe o distanță de trei sute de kilometri.

Capitole:


Cărți