capitolul 9
Al cincilea înger a sunat din trâmbiță, și am văzut o stea din cer căzând pe pământ. Ei îi fusese dată cheia fântânii Adâncului.
Apoi a deschis Adâncul de unde a ieșit fum ca dintr-un cuptor mare. Soarele și cerul s-au întunecat din cauza fumului din Adânc.
Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ și le-a fost dată o putere ca aceea a scorpionilor.
Li s-a spus să nu strice iarba pământului, nici vreo plantă verde sau vreun copac, ci să facă rău doar oamenilor care nu au semnul lui Dumnezeu pe frunte.
Li s-a spus să nu omoare oamenii, ci să-i chinuie timp de cinci luni. Și i-au chinuit cu o durere cum este cea provocată de un scorpion când acesta înțeapă un om.
În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, dar nu o vor găsi; vor dori să moară, însă moartea va fugi de ei.
Lăcustele semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete aveau ceva ca niște coroane de aur, iar fețele lor semănau cu cele omenești.
Aveau părul ca al femeilor și dinții ca ai leilor.
Aveau pieptul ca niște platoșe de fier, iar sunetul aripilor lor era ca zgomotul făcut de multe care trase de cai gonind la luptă.
Aveau cozi cu ace, ca ale scorpionilor, iar puterea de a chinui oamenii timp de cinci luni stătea în cozile lor.
Îl aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, al cărui nume, în ebraică, este Abadon, iar în greacă, Apolion.
Primul mare necaz a trecut, dar aveți grijă, pentru că mai vin alte două nenorociri!
Al șaselea înger a sunat din trâmbiță și am auzit un glas care venea din coarnele din cele patru colțuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu.
Glasul i-a spus celui de-al șaselea înger cu trâmbiță: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legați lângă râul cel mare, Eufrat!“
Așa că cei patru îngeri, care fuseseră pregătiți chiar pentru acea oră, zi, lună și an, au fost dezlegați ca să omoare o treime din oameni.
Numărul soldaților de cavalerie era de două sute de milioane, pentru că le-am auzit numărul.
Astfel arătau caii și călăreții lor în viziunea mea: aveau platoșele de un roșu aprins, de un albastru ca hiacintul și de un galben ca pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de leu, iar din gură le ieșea foc, fum și pucioasă.
O treime din oameni au fost omorâți de aceste nenorociri: focul, fumul și pucioasa care ieșeau din gurile lor.
Puterea cailor era în gurile și în cozile lor. Căci cozile lor sunt ca șerpii, iar cu capetele lor rănesc oamenii.
Ceilalți oameni, care nu fuseseră omorâți de aceste nenorociri, tot nu și-au schimbat inima și viața și nu au abandonat lucrurile pe care le făcuseră cu mâinile lor. N-au încetat să se închine demonilor și idolilor din aur, argint, bronz, piatră sau lemn, ⸤idoli⸥ care nu pot să vadă, să audă sau să meargă.
Și nu și-au schimbat inima și viața și nu au renunțat nici la uciderile, la vrăjile și la imoralitatea lor sexuală sau la hoțiile lor.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly