capitolul 23
Pavel s-a uitat drept la Sinedriu și a spus: „Fraților, mi-am trăit viața așa cum a cerut Dumnezeu și întotdeauna am făcut ceea ce am crezut că era bine.“
Marele preot Anania a poruncit celor care stăteau lângă Pavel să-l lovească peste gură.
Atunci Pavel i-a spus lui Anania: „Și Dumnezeu te va lovi pe tine! Tu ești asemenea unui perete văruit! Tu stai acolo și pretinzi că mă judeci după Legea lui Moise, dar încalci Legea poruncindu-le să mă lovească.“
Cei care stăteau lângă Pavel au spus: „Îndrăznești să-l insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?“
Pavel a spus: „Fraților, nu am știut că el este marele preot. În Scripturi este scris: «Să nu spui lucruri rele despre un conducător al poporului tău.»“
Pavel și-a dat seama că o parte dintre bărbații din adunare erau saduchei, iar alții farisei. El a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu sunt fariseu, tatăl meu a fost de asemenea fariseu. Sunt judecat din pricina speranței că oamenii vor învia din morți.“
Când a spus aceste cuvinte, fariseii și saducheii au început o mare ceartă și adunarea s-a împărțit în două grupuri.
Saducheii nu cred că există înviere după moarte și, de asemenea, nu cred în îngeri sau în duhuri. Dar fariseii cred că aceste lucruri există.
În adunare s-a făcut mare zarvă. Atunci s-au ridicat niște învățători ai Legii care erau farisei și au început să se certe cu saducheii: „Nu credem că omul acesta a făcut vreun lucru rău. Poate că într-adevăr i-a vorbit un duh sau un înger.“
Cearta a devenit foarte violentă, iar comandantul s-a temut că mulțimea îl va rupe în bucăți pe Pavel. Atunci comandantul a dat ordin soldaților să coboare și să-l ia pe Pavel din mulțime și să-l aducă în cazarmă.
În noaptea următoare, Domnul a venit lângă Pavel și a spus: „Curaj! Așa cum ai mărturisit oamenilor din Ierusalim despre Mine, la fel va trebui să mărturisești și celor din Roma.“
A doua zi dimineață, iudeii au pus la cale un plan. Ei s-au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel.
Cei ce făcuseră acest jurământ erau cam patruzeci de inși.
Ei s-au dus la preoții conducători și la bătrâni și au spus: „Am jurat să nu mâncăm nimic până nu-l vom omorî pe Pavel.
Iată ce trebuie să faceți voi și Sinedriul. Cereți comandantului să vi-l trimită pe Pavel, pretinzând că vreți să studiați mai atent cazul lui. Noi vom fi pregătiți să-l ucidem înainte să ajungă aici.“
Dar fiul sorei lui Pavel a auzit despre complotul lor. Așa că s-a dus în cazarma romanilor și i-a spus lui Pavel despre aceasta.
Pavel a chemat pe unul dintre centurioni și i-a spus: „Du-l pe acest tânăr la comandant pentru că are să-i spună ceva.“
Centurionul l-a luat pe băiat, l-a condus la comandant și a spus: „Deținutul Pavel m-a chemat și m-a rugat să ți-l aduc pe acest tânăr pentru că are să-ți spună ceva.“
Comandantul l-a luat pe băiat de mână, l-a dus deoparte și l-a întrebat: „Ce vrei să-mi spui?“
Băiatul a răspuns: „Iudeii s-au înțeles să te roage să-l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului. Ei vor pretinde că vor să afle mai multe despre el.
Dar nu-i asculta, pentru că mai mult de patruzeci de iudei vor sta ascunși, așteptând să-l omoare. Ei s-au jurat să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel. Iar acum sunt gata. Mai așteaptă doar ca tu să fii de acord cu ei.“
Atunci comandantul i-a poruncit băiatului: „Nu spune nimănui că mi-ai vorbit despre aceste lucruri.“ Și l-a lăsat să plece.
Apoi comandantul a chemat pe doi dintre centurionii lui și le-a spus: „Pregătiți două sute de soldați pentru a pleca la Cezareea. De asemenea, pregătiți șaptezeci de călăreți și două sute de soldați înarmați cu sulițe. Toți să fie gata de plecare până la ora nouă seara.
Pregătiți și cai pe care să călărească Pavel și duceți-l teafăr la guvernatorul Felix.“
Comandantul a scris o scrisoare care spunea:
„Claudiu Lisias,
către preaalesul guvernator Felix.
Salutări.
Iudeii l-au prins pe acest om și se pregăteau să-l omoare. Eu am aflat că este cetățean roman, de aceea am intervenit cu soldații mei și l-am salvat.
Am vrut să știu de ce îl acuzau iudeii și l-am dus înaintea Sinedriului lor.
Am aflat că acuzațiile care îi erau aduse priveau lucruri legate de legea lor. Dar el nu a fost acuzat de nimic care să merite închisoarea sau moartea.
Apoi mi s-a spus că s-a pus ceva la cale împotriva acestui om și imediat l-am trimis la tine. Celor care îl acuzau le-am poruncit să-ți spună ție despre acuzațiile pe care i le aduc.“
Soldații au făcut ce li s-a ordonat. Ei l-au luat pe Pavel și l-au dus la Antipatrida în timpul nopții.
A doua zi, i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu Pavel, iar ei s-au întors înapoi la cazarmă.
Când au ajuns în Cezareea, călăreții i-au dat guvernatorului scrisoarea și i l-au încredințat pe Pavel.
Guvernatorul a citit scrisoarea și l-a întrebat pe Pavel din ce provincie era. Pavel a răspuns că din Cilicia.
Guvernatorul a spus: „Voi asculta cazul tău când vor veni și cei care te acuză.“ El a dat ordin ca Pavel să fie ținut sub pază în palatul care fusese construit de Irod.
Software-ul își propune să conecteze pe toți cu textul Bibliei printr-o interfață rapid accesibilă și personalizabilă.
Numele face referire atât la conectivitate, cât și la viteză…
„Fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie!”
Cu dragoste, Tom Károly