1 Corinteni

chapter 14


Chapters:


verse #1

Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.


verse #2

În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.


verse #3

Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere.


verse #4

Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.


verse #5

Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.


verse #6

În adevăr, fraţilor, de ce folos v`aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v`ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?


verse #7

Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?


verse #8

Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?


verse #9

Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.


verse #10

Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.


verse #11

Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.


verse #12

Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.


verse #13

De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s`o tălmăcească.


verse #14

Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.


verse #15

Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.


verse #16

Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?


verse #17

Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.


verse #18

Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.


verse #19

Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.


verse #20

Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.


verse #21

În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”


verse #22

Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.


verse #23

Deci, dacă s`ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n`ar zice ei că sînteţi nebuni?


verse #24

Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.


verse #25

Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.


verse #26

Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.


verse #27

Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.


verse #28

Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.


verse #29

Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.


verse #30

Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintîi să tacă.


verse #31

Fiindcă puteţi să proorociţi toţi, dar unul după altul, pentruca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.


verse #32

Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;


verse #33

căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.


verse #34

Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.


verse #35

Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.


verse #36

Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el?


verse #37

Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.


verse #38

Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!


verse #39

Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.


verse #40

Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială.

Chapters:


Books