1 Corinteni

chapter 13


Chapters:


verse #1

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n`aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.


verse #2

Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n`aş avea dragoste, nu sînt nimic.


verse #3

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n`aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.


verse #4

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,


verse #5

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,


verse #6

nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,


verse #7

acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.


verse #8

Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.


verse #9

Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;


verse #10

dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest „în parte” se va sfîrşi.


verse #11

Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m`am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.


verse #12

Acum, vedem ca într`o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.


verse #13

Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Chapters:


Books