Eclesiastul

chapter 10


Chapters:


verse #1

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.


verse #2

Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.


verse #3

Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!


verse #4

Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.


verse #5

Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:


verse #6

nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.


verse #7

Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.


verse #8

Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.


verse #9

Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.


verse #10

Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.


verse #11

Cînd muşcă şarpele, fiindcă n`a fost vrăjit, vrăjitorul n`are niciun cîştig din meşteşugul lui.


verse #12

Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.


verse #13

Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.


verse #14

Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?


verse #15

Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.


verse #16

Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!


verse #17

Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!


verse #18

Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.


verse #19

Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.


verse #20

Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s`ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

Chapters:


Books