Ioan

chapter 12


Chapters:


verse #1

Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.


verse #2

Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.


verse #3

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s`a umplut casa de mirosul mirului.


verse #4

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis:


verse #5

„De ce nu s`a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?”


verse #6

Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.


verse #7

Dar Isus a zis: „Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele.


verse #8

Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”


verse #9

O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi.


verse #10

Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,


verse #11

căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.


verse #12

A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,


verse #13

a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”


verse #14

Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:


verse #15

„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.”


verse #16

Ucenicii Lui n`au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.


verse #17

Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El.


verse #18

Şi norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.


verse #19

Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”


verse #20

Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,


verse #21

s`au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”


verse #22

Filip s`a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.


verse #23

Drept răspuns, Isus le -a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.


verse #24

Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.


verse #25

Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.


verse #26

Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.


verse #27

Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!


verse #28

Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s`a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!”


verse #29

Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”


verse #30

Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s`a auzit glasul acesta, ci pentru voi.


verse #31

Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.


verse #32

Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” -


verse #33

Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. -


verse #34

Norodul I -a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”


verse #35

Isus le -a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.


verse #36

Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S`a ascuns de ei.


verse #37

Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,


verse #38

ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”


verse #39

De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:


verse #40

„Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.”


verse #41

Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.


verse #42

Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.


verse #43

Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.


verse #44

Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M`a trimes pe Mine.


verse #45

Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M`a trimes pe Mine.


verse #46

Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.


verse #47

Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n`am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.


verse #48

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.


verse #49

Căci Eu n`am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M`a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.


verse #50

Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.”

Chapters:


Books