chapter 13
În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare.
O mulţime de noroade s`au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într`o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
El le -a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le -a zis: „Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat -o.
O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n`avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n`a găsit un pămînt adînc.
Dar, cînd a răsărit soarele, s`a pălit; şi, pentrucă n`avea rădăcini, s`a uscat.
O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat -o.
O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
Cine are urechi de auzit, să audă.”
Ucenicii s`au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
Isus le -a răspuns: „Pentrucă vouă v`a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le -a fost dat.
Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n`are, se va lua chiar şi ce are.
De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
Căci inima acestui popor s`a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`
Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămăntorului.
Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu -l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.
Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi -l primeşte îndată cu bucurie;
dar n`are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor.
Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi -l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”
Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.
Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat.
Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne, n`ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?`
El le -a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.` Şi robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s`o smulgem?`
,Nu`, le -a zis el, ,ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea.
Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi -o în snopi, ca s`o ardem, iar grîul strîngeţi -l în grînarul meu.`
Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l -a luat un om şi l -a sămănat în ţarina sa.
Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”
Le -a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l -a luat o femeie şi l -a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s`a dospit toată plămădeala.”
Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,
ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.”
Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s`au apropiat de El, şi I-au zis: „Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
El le -a răspuns: „Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.
Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.
Vrăjmaşul, care a sămănat -o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.
Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.
Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,
şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor
Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într -o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi -l cumpără.
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
Dupăce s`a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,
şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.”
„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i -a întrebat Isus. –„Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
Şi El le -a zis: „De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”
După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce -L auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?
Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le -a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.”
Şi n`a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.
The software aims to connect everyone with the text of the Bible on a quickly accessible, customisable interface.
The name refers to both connectivity and speed…
“Let every man be swift to hear, slow to speak, and slow to anger!”
With love, Tom Károly